În România se derulează de ceva vreme un scenariu de o gravitate extremă și pare că escaladează acum de la o zi la alta. Puterea judecătorească și o parte importantă a clasei politice au intrat într-un clinci violent, un adevărat război de uzură. Ironia sorții face ca atacurile cele mai dure să vină acum de la un PNL măcinat de lupte interne și de la USR – exact partidele care, nu demult, umpleau Piața Victoriei strigînd în stradă pentru independența magistraților, aflați sub asaltul ”ciumei roșii”. Ar fi ironic – nu-i așa? – să se umple acum Piața Victoriei cu pesediști care să strige ”Jos labele de pe Justiție”?

Ceea ce a început ca o ceartă pe numirile la vîrful Parchetelor și o dispută administrativă legată de lefurile restante a devenit astăzi o coliziune frontală. Pe de-o parte avem guvernul și partidele, iar pe de altă parte se află ÎCCJ, CSM-ul, șefii parchetelor, asociații ale magistraților, șefii tuturor celor 16 curți de apel din țară etc. Mai nou, în sălile de judecată se tranșează și conducerile partidelor politice.

Toată această furtună perfectă se petrece pe fondul unei găuri imense în bugetul statului, avînd ca punct critic data de 9 iulie – o zi de „care pe care” cînd se va decide dacă România mai are bani de cheltuială pe termen scurt sau riscă să rămînă fără bani de pensii și salarii.

Nota de plată de 1 miliard de euro și amenzi zilnice astronomice

Un conflict este, în primul rînd, unul pe bani grei. Magistrații au dat în judecată Guvernul cerînd plata unor drepturi salariale restante obținute prin hotărîri definitive, unele vechi de mai bine de zece ani. La construcția bugetului pe 2026, guvernul condus de Ilie Bolojan a tăiat din acești bani pentru a finanța ajutoarele pentru pensionari și datoriile primăriilor – o concesie făcută PSD-ului în schimbul susținerii politice.

Justiția a reacționat imediat. Curtea de Apel București a dat dreptate magistraților și a obligat Executivul să scoată din buzunar 4,8 miliarde de lei, adică aproape un miliard de euro. Dacă Guvernul nu plătește, penalizarea este de-a dreptul sufocantă: 48 de milioane de lei, adică cca. 9 milioane de euro, pentru fiecare zi de întîrziere. Ministerul Finanțelor a contestat decizia, iar recursul se judecă în regim de urgență la ÎCCJ chiar pe 9 iulie. Dacă judecătorii își mențin decizia, Guvernul are doar zece zile la dispoziție să vireze banii, sub spectrul acelorași penalități imense.

Reacția a venit de la Palatul Victoria, una foarte bizară: guvernul sărăciei a decis chiar astăzi să sesizeze CCR, acuzînd judecătorii că se comportă ca un „stat în stat” și că se substituie Parlamentului cînd împart banii publici. Premierul a subliniat public că nu este normal ca o instituție să-și stabilească singură salariile și tot ea să se judece cu statul pentru ele, afirmație pe care Înalta Curte a taxat-o imediat ca fiind un atentat direct la independența justiției.

Congresul PNL și scheletele din dulapul USR se mută la tribunal

Peste scandalul banilor s-a suprapus, ca un jet de benzină aruncat pe foc, bătălia sîngeroasă din PNL. După congresul din 21 iunie care a consfințit tabăra Bolojan și a lăsat pe dinafară nume grele precum Nicoleta Pauliuc sau Adrian Veștea, disidenții liberali au atacat organizarea alegerilor în instanță. Iar aici lucrurile au devenit fierbinți: la doar cîteva zile după congres, Tribunalul București a înființat peste noapte completuri speciale pentru partide, mutînd toate dosarele la doar șase judecători aleși. Unul dintre aceștia a suspendat imediat decizia de convocare a congresului PNL. Conducerea PNL a explodat, acuzînd jocuri de culise și cerînd recuzarea judecătoarei pe motiv că ar fi fost în relații strînse cu fosta ministră a Justiției, aflată printre contestatari.

Răspunsul sistemului judiciar a fost ca o demonstrație de forță colectivă. CSM și șefii curților de apel din țară au semnat un protest comun fără precedent, avertizînd că intimidarea judecătorilor este o practică specifică dictaturilor. Peste 3.500 de magistrați din toată țara semnalaseră deja, încă din iunie, că politicul încearcă să le pună călușul.

Nici USR nu mai vede justiția cu ochi buni. De cînd liderul Dominic Fritz a fost declarat în conflict de interese, prefecta lor de Timiș este urmărită penal, iar Vlad Voiculescu este trimis în judecată în dosarul vaccinurilor, useriștii au lăsat deoparte discursul pro-justiție și au intrat în corul celor care contestă magistrații, sporind haosul general.

De ce este această criză mult mai periculoasă decît cele din trecut?

România a mai văzut certuri între palate în epoca Băsescu sau în perioada asaltului PSD asupra DNA din 2017-2018. Însă acum situația este complet diferită și mult mai periculoasă, fiindcă justiția și politicul se bat ca chiorii în timp ce nava statului navighează fără busolă, în plină criză guvernamentală și cu un premier interimar.

Consecințele acestui dezastru instituțional pot fi ireversibile

Faliment bugetar sau noi taxe? Dacă pe 9 iulie Guvernul pierde procesul, banii pentru magistrați trebuie găsiți instant. Într-un moment în care România este singura țară din Estul Europei a cărei economie se micșorează și care tremură de frica retrogradării ratingului de țară la nivel de „junk”, Executivul va fi prins la perete: va trebui fie să taie masiv de la investiții, fie să crească taxele, împingînd și mai mulți români spre partide de opoziție precum AUR.

Există și risc mare de blocaj total în instanțe. Un sistem judiciar care se simte asediat se poate bloca oricînd. O grevă mascată a magistraților poate însemna mii de procese amînate, infractori periculoși eliberați din lipsă de mandate și afaceri blocate din cauza litigiilor comerciale nesoluționate.
Putem vorbi și de distrugerea regulilor jocului democratic. Dacă Guvernul folosește CCR pentru a bloca deciziile instanțelor de fiecare dată cînd nu-i convine nota de plată, granița dintre puterea executivă și cea judecătorească devine o simplă monedă de schimb politic.

De la toate astea se pot trage sancțiuni dure de la Bruxelles. Acest spectacol aproape grotesc va fi privit de partenerii europeni ca un regres uriaș. Riscăm ca UE să ne taie fondurile europene pe baza mecanismului privind statul de drept, mai ales că The Economist ne-a calificat anul trecut drept singurul regim semiautoritar din UE.

Suntem în fața unui tren de mare viteză care rulează pe contrasens și nu există nicio barieră la orizont. Indiferent ce se va decide pe 8 iulie în cazul PNL sau pe 9 iulie în cazul banilor Guvernului, decizia va lăsa în urmă un învins și un învingător care își vor adînci și mai mult resentimentele.

România intră în zodia unei veri fierbinți cu crize majore suprapuse: politică, socială, financiară și în justiție. Într-o țară în care oamenii nu mai au demult încredere în autorități, acest război absurd nu face decît să testeze rezistența ultimelor cărămizi care mai țin în picioare democrația mioritică. (de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics)