Numirea lui George Cristian Maior în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Statele Unite este un semn că România continuă să rămână captiva serviciilor secrete, afirmă pe blogul său scriitorul Dorin Tudoran, dizident în perioada comunistă, care acum trăiește în SUA.
Cartea pe care a mers nașul de cununie a fost finul de cununie. Finul a pierdut, nașul și-a dat demisia. Klaus Iohannis a câștigat alegerile. Nu și puterea. Pachetul de cărți a fost reamestecat. Când cărțile au început să fie scoase din pachet și puse pe masă, România s-a trezit în punctul de unde nu plecase decât în visul unor alegători, afirmă Tudoran.
Prin plasarea lui George Cristian Maior la Washington, polul diplomatic românesc în SUA redevine citadela fortificată a PSD-ului și a tot ce s-a “despărțit” de el – de la oameni la grupuscule așa-zis politice. Dl Maior va avea foarte mult de câștigat din șederea la Washington. România – nu. Parteneriatul româno-american nu va consolida respectul reciproc. Va adânci raportul șef – subordonat. În istoriografia româno-americană va continua să fie încurajat și sprijinit, nu tocmai discret, curentul de gândire Ion Talpeș – Larry Watts, este concluzia scriitorului stabilit în SUA.
POSTAREA INTEGRALĂ A LUI DORIN TUDORAN:
Numirea lui George Cristian Maior în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Statele Unite este un semn că România continuă să rămână captiva serviciilor secrete.
Dl Maior a devenit Director al SRI în urma unui târg între președintele Traian Băsescu și PSD: vi-l accept pe Maior la SRI, mi-l acceptați pe Săftoiu la SIE. Ce a urmat, știm cu toții.
Prezidențialele din 2014 au adus la lumină ce se nega din întuneric: Meleșcanu juca o carte; Coldea juca și el o carte; George Cristian Maior juca o altă carte.
Servicii secrete “politic imparțiale”, cum le lăuda cel mai recent ambasador al Statelor Unite la București!
Disperarea lui Traian Băsescu, datorată imposibilității de a-și impune urmașa, a declanșat punerea pe tapet a multor detalii grăitoare despre starea statului de drept în România.
Cartea pe care a mers nașul de cununie a fost finul de cununie. Finul a pierdut, nașul și-a dat demisia. Klaus Iohannis a câștigat alegerile. Nu și puterea.
Pachetul de cărți a fost reamestecat. Când cărțile au început să fie scoase din pachet și puse pe masă, România s-a trezit în punctul de unde nu plecase decât în visul unor alegători.
În decembrie 1989, grupuri aparținând fostelor servicii secrete au ocupat, rapid, spațiul apărut prin căderea lui Nicolae Ceaușescu. Nicăieri un asemenea gol nu are viață lungă.
Partide, sistem bancar, justiție, lumea afacerilor (vizibile și mai ales invizibile), media, asigurări, investiții, biserica etc. au reintrat sub controlul unui pupitru de comandă atins de nemurire.
Prin plasarea lui George Cristian Maior la Washington, polul diplomatic românesc în SUA redevine citadela fortificată a PSD-ului și a tot ce s-a “despărțit” de el – de la oameni la grupuscule așa-zis politice.
Dl Maior va avea foarte mult de câștigat din șederea la Washington. România – nu. Parteneriatul româno-american nu va consolida respectul reciproc. Va adânci raportul șef – subordonat.
În istoriografia româno-americană va continua să fie încurajat și sprijinit, nu tocmai discret, curentul de gândire Ion Talpeș – Larry Watts.
Umbra unui Ceaușescu merituos și cea a unei Securități virtuoase, chiar și în decembrie 1989, ne vor vizita tot mai des, până vor fi invitate să ia loc într-un capăt și celălalt al mesei.
Poftă bună!
Potrivit Elenei Udrea (necontrazisă până acum), pe când era director al unui serviciu de informații, George Cristian Maior îi șoptea pupilei prezidențiale că este filată chiar de serviciul pe care îl conducea el – SRI.
Deontologia dlui George Cristian Maior pute.
Încă mai cred într-o Românie a “lucrului bine făcut”, dar nu cred că “lucrul bine făcut” poate să înceapă în felul acesta.
În ultimul sfert de veac, România a mai trăit asemenea începuturi. “Lucrul bine făcut” cu care s-a ales arată al dracului de prost făcut.
Cândva, realizând că a nimerit într-un anturaj cu totul străin speranțelor sale, un poet celebru a exclamat: “Scuzați, bag sama că a fost vorba de o confuzie…”
