MIRCEA CARP AR FI MURIT DE FOAME…Kyra Lynn Johnson (Chief Diversity, Equity, Inclusion & Social Impact la Delta Air Lines) a decis că adresarea binară “Ladies and Gentlemen” este insuficient de “inclusivă”, așa că a luat măsurile necesare. Încă din anul 2020, compania a lansat un nou Ghid care să combată „prejudecata” că există doar două genuri: “Use gender-neutral language and pronouns. Do not use language that suggests a gender binary (male-female).” Așadar, anunțurile pentru pasageri vor abandona “ofensatoarea” adresare “Ladies and Gentlemen”, a scris scriitorul Dorin Tudoran, stabilit in SUA, pe Facebook.
Știrea face un cititor/o cititoare să posteze un comentariu scurt, dar cuprinzător: “Did anyone ever think we would obtain this level of idiocy in this country? I didn’t but I’m convinced it can only get worse.” În această lume în care colcăie imbecilitatea “progresistă”, Mircea Carp ar fi murit de foame, pus pe liber și de Vocea Americii și de Europa liberă pentru adresarea “conservator-jignitoare” “Doamnelor, domnișorilor și domnilor”.La sfârșitul emisiunilor sale, Mircea Carp nu uita să adauge “Să auzim numai de bine!”. În America numai de bine nu se aude. Nivelul idioției crește văzând cu ochii și asta chiar înainte ca “progresista” Kamala Harris să-și fi început mandatul prezidențial, mai spune Tudoran.
Conform wikipedia: Mircea Carp (n. 28 ianuarie 1923, Gherla, Cluj, România – d. 7 iunie 2024) a fost un ziarist român.Tatăl lui Mircea Carp a fost ofițerul de cavalerie Constantin Carp, dintr-o familie Carp din Iași. Mama lui Mircea Carp a fost Ecaterina (Tatiana) Catargi, descendentă din Lascăr Catargi (1823-1899), prim-ministru conservator al României, în patru rânduri.[3] În Primul Război Mondial, ofițerul Constantin Carp a comandat un escadron de cavalerie, care a luptat la Măgheruș în anul 1916.Mircea Carp a copilărit la Botoșani, a urmat Liceul Militar la Iași și la Mănăstirea Dealu din Tîrgoviște, după care a fost ofițer, luptând și în al Doilea Război Mondial. Din motive politice a fost dat afară din armată în 1946 și a fost închis între august și noiembrie 1947. A plecat clandestin din România în Austria (prin Ungaria) în ianuarie 1948, iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iar apoi ca redactor și șef al secției române. În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995.A fost nepotul lui Garabet Ibrăileanu.