De câte ori am vrut să scriu până la capăt despre acest papagal cu tupeu de rinocer, m-am poticnit la mijlocul frazei, amintindu-mi de strălucitul meu profesor de istorie Valeriu Papahagi. De cât ori am vrut să duc la capăt fraza abandonată cândva, m-a oprit amintirea prietenului de tinerețe al familiei mele, eminentul doctor Teja Papahagi, de la Domnești – Argeș. De câte ori am vrut să-i spun, ”Caliban, mai uită și tu de cărțile citite, fiindcă ai devenit o contradicție în termeni”, m-a oprit zâmbetul regretatului Marian Papahagi, scrie miercuri seară pe blogul său scriitorul Dorin Tudoran despre Adrian Papahagi, membru al M 10, partidul Monicăi Macovei.
POSTAREA LUI DORIN TUDORAN:
Astăzi, când navetistul politic posomorât îi declară aici “automat securiști, cretini și ticăloși” pe toți cei care nu-i împărtășesc cearcănele ideologice “creștin-conservatoare” și necazul cu macazul schimbat de acarul Cioloș la miezul nopții, e timpul să termin fraza neîncheiată:Măi, oximoron ambulant, ce-ar fi să-ți înghiți faimosul crez politic “Noi nu suntem căcăcioși. Noi suntem curajoși”, că de atâta curaj, puți a ce zici că n-ai fi și arăți a ce puți.
Ești fascinat de ușile batante – ba intri, ba ieși. Intri ca să ieși; ieși ca să intri.
Lunea intri în politică. Miercurea ieși, fiindcă marțea n-ai fost băgat în PE sau n-ai devenit președintele unui buzunar de jiletcă. Reintri joia, ca să mai tragi o limbă unde ai scuipat cu o zi înainte.
Vinerea faci navetă intergalactică, Maglavit-Assisi și retur.
În weekend te dai drept Jean Buridan, deși arăți mai degrabă ca măgarul acestuia.
Lasă jocul de glezne, ia o decizie – apa sau ovăzul — și bucură-te ca un bărbat de alegerea făcută. E mai înțelept decât să dai copite, altfel te poți trezi și fără apă, și fără ovăz.
Din tobă de carte, ții morțiș să rămâi doar tobă. Pe urmă să nu te plângi că mulți bat în ea.
