DOCUMENT/ Unde și cu cine a pus la cale Ion Iliescu MINERIADA DIN IUNIE 1990

0
4735
mineriada iunie 1990

Prezentam fragmente din Rechizitoriul intocmit de procurori in 2007 in cazul militarilor implicati in mineriada din 1990.

La data de 11 iunie 1990, ca urmare a unei hotarari luate anterior de catre seful statului si un grup de politicieni mai apropiati care il sprijineau (in cadrul unei sedinte care a avut loc la Scrovistea), a fost convocata o sedinta restransa la sediul guvernului, condusa de Ion Iliescu si premierul interimar Petre Roman. Potrivit documentelor aflate la dosar, la sedinta care a inceput la orele 16.00, la Palatul Victoria, au mai participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful IGP, generalul Diamandescu Corneliu, ministrul Apararii, generalul Victor Atanasie Stanculescu, seful Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel, seful SRI, Virgil Magureanu, primarul general al Capitalei, Dan Predescu, procurorul general Gheorghe Robu, prim-vicepresedintele FSN Nicolae S. Dumitru si altii. In aceasta sedinta s-a discutat despre eliberarea Pietei Universitatii. Initial, s-a prevazut ca evacuarea acesteia sa aiba loc a doua zi, in 12 iunie 1990, insa la propunerea invinuitului, generalul Mihai Chitac, s-a decis ca aceasta actiune sa aiba loc in dimineata zilei de 13 iunie 1990 la orele 04.00, pentru a se asigura politiei si celorlalte forte armate implicate timpul necesar pentru pregatire. Invinuitul general Mihai Chitac a cerut ca politia sa fie sprijinita de armata, care sa asigure impiedicarea patrunderii populatiei in piata dupa evacuarea acesteia. Generalul Vasile Ionel s-a opus, cerandu-i lui Ion Iliescu sa nu implice armata in aceasta actiune, justificand ca Ministerul de Interne poate sa foloseasca o parte din cei peste 11.000 de militari din trupele de paza si ordine. Acesti militari nu erau dislocati insa numai in Bucuresti, ci si in alte orase ale tarii. In aceasta situatie, Ion Iliescu a decis sa fie mobilizati si adusi in piata cateva mii de muncitori (4.000-5.000) care sa stationeze acolo pana la normalizarea situatiei, precizand ca, pe langa acestia, sa mai fie pregatite pentru a interveni la nevoie inca unul sau doua schimburi. Sarcina de a pregati si aduce muncitorii in piata a primit-o N.S. Dumitru, toti participantii la sedinta fiind de acord cu aceasta solutie.

Ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, potrivit propriei declaratii, a primit ordin de la presedintele ales, Ion Iliescu, ca pana a doua zi sa intocmeasca un „Plan de Actiune” pentru „eliberarea” Pietei Universitatii, la aceasta operatiune urmand sa participe, pe langa fortele Ministerului de Interne, si trupe (politie militara) ale Ministerului Apararii, dar si forte antitero apartinand SRI ori altor structuri.

A doua zi, 12 iunie 1990, in jurul orelor 10.00, la sediul Ministerului de Interne, invinuitul Chitac Mihai s-a intalnit cu seful IGP – generalul Diamandescu Corneliu si cu prim-vicepresedintele FSN, profesorul N.S. Dumitru, impreuna punand la punct planul de evacuare a Pietei Universitatii. Generalul Diamandescu a prezentat planul de actiune al politiei, iar N.S. Dumitru s-a angajat ca va aduce muncitorii de pe platformele industriale Pipera, 23 August, IMGB etc.

La orele 12.00, invinuitul, general Mihai Chitac, s-a prezentat la primul-ministru Petre Roman, care a fost de acord cu „Planul de Actiune” pentru evacuarea pietei, precum si cu efectivele preconizate sa participe la operatiune (peste 1.600 de politisti si 18 autobuze, precum si efective ale politiei militare si ale SRI). Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, premierul Petre Roman a avut o discutie telefonica cu Ion Iliescu, dupa care i-a cerut ca, in cursul serii, sa organizeze o noua sedinta cu sefii militari desemnati sa participe la actiune, urmand sa prezinte in detaliu masurile de „eliberare” a pietei.

Tot atunci invinuitul, generalul Chitac Mihai, a redactat „Planul de Actiune” care, pentru a nu fi deconspirat, la cererea lui Petre Roman, nu a fost dactilografiat. Potrivit mentiunii inscrise de invinuitul Chitac Mihai „Planul de Actiune” a fost „intocmit pe baza Ordinului verbal al Presedintelui ales al Romaniei Dl. Ion Iliescu, dat in sedinta din 11.06.90 ora 16.00. Discutat si aprobat verbal de Prim-ministrul Guvernului Provizoriu – Dl. Petre Roman in sedinta din 12.06.90 ora 12.00”.

Deosebit de cele mai sus aratate s-a stabilit ca in seara zilei de 12 iunie 1990, din partea fostei Procuraturi Generale a Romaniei, sa se prezinte pe postul national de televiziune un „Comunicat” prin care sa se ceara politiei sa „restabileasca ordinea” in zona Pietei Universitatii, comunicat care a fost transmis in aceeasi seara, in numele procurorului general al Romaniei, de catre procurorul Olteanu Ionel.

In cursul serii de 12 iunie 1990, incepand cu orele 22.00 pana la orele 24.00, la sediul Politiei Capitalei a avut loc sedinta ordonata de premier, la care au participat sefii sectiilor si sectoarelor de politie, precum si reprezentanti ai autoritatilor civile implicate in evacuarea Pietei Universitatii. La acea sedinta s-au facut precizari in detaliu privind misiunile ce reveneau fiecarei formatiuni si categorii de participanti. Concomitent, au fost convocati la sedii politistii si ceilalti militari desemnati pentru a participa la evacuare.

 

Evacuarea pietei. Principalele evenimente din 13 iunie 1990

 

Potrivit celor anterior hotarate si a planului de actiune, in dimineata zilei de 13 iunie 1990, la orele 04.00, Piata Universitatii era inconjurata de fortele de ordine dupa cum urmeaza: 1.400 militari din MI (650 cadre de politie, 500 militari in termen si 250 elevi), precum si 3 masini de pompieri; efective din SRI (in numar neprecizat); 80 militari din Batalionul de Politie Militara a MApN; 10 autosanitare cu personalul medical necesar de la Ministerul Sanatatii.

Efectivele MI au fost dotate cu scuturi din material plastic, casti metalice, bastoane de cauciuc, iar cadrele de politie aveau asupra lor si armamentul din dotare cu munitia aferenta.

Conform planului, la orele 04.00 s-a realizat blocarea pietei cu 21 autovehicule grele si cordoane din cadre de politie. Concomitent cu blocarea s-a realizat patrunderea a doua detasamente formate din 300 militari in termen si 100 subofiteri de politie care au efectuat ridicarea baricadelor si a materialelor ce blocau carosabilul. De asemenea, subofiterii de politie au retinut persoanele care se aflau in corturi sau in jurul baricadelor ori dormeau pe spatiul verde. Pentru protectia lucrarilor de degajare, dispozitivul initial a fost intarit cu militari in termen si cu studenti de la Scoala Militara Superioara de Ofiteri a MI.

Activitatea propriu-zisa de degajare a pietei nu a durat decat cateva minute (cel mult 30 min.) si a constat practic in demontarea si ridicarea corturilor si in unele actiuni de curatenie. (…)

Din cercetarile efectuate si documentele aflate la dosarul cauzei rezulta ca, pana la orele 07.00, au fost retinute 263 de persoane care au fost conduse pentru cercetare, initial la arestul Serviciului Independent de Politie Transporturi Bucuresti, iar ulterior la cazarma UM 0575 – Magurele, unde urmau sa fie cercetate. Decizia de a fi dusi la unitatea militara din Magurele (total ilegala) era cuprinsa in „Planul de Actiune” intocmit si semnat de invinuitul Chitac Mihai si aprobat de fostul premier Petre Roman. Din cercetari a rezultat ca nu a existat vreun temei legal in baza caruia aceste persoane au fost retinute. (…)

Se impune a sublinia faptul ca in cladirile unde se aflau studentii au patruns in acea dimineata, in forta, mai multi politisti care le-au adus acestora reprosuri ca sunt simpatizanti si sprijinitori ai manifestatiei maraton din Piata Universitatii, motiv pentru care cativa dintre studenti au si fost retinuti si transportati la cazarma de la Magurele.

Aflandu-se de actiunea in forta a politiei, incepand cu orele 9.00 in piata au inceput sa se adune grupuri de persoane (inclusiv studenti de la Universitate si Institutul de Arhitectura) care protestau fata de retinerea nejustificata a colegilor de facultate sau a participantilor la manifestatie.

Impotriva acestora, dar si pentru a ocupa Piata Universitatii, asa cum s-a stabilit initial, au fost adusi cateva sute de muncitori de la IMGB, care au sosit in Piata in jurul orei 10.00-11.00, scandand lozincile „IMGB face ordine” si „Noi muncim, nu gandim!”. Intre acesti muncitori si studenti a existat la intrarea in Institutul de Arhitectura o adevarata confruntare, intrucat unii dintre muncitori au incercat sa patrunda in incinta cladirii, dar studentii au opus rezistenta. Prima consecinta a acestei confruntari a fost spargerea geamurilor cladirii din zona usii de acces spre interior.

Aducerea in piata a acestor muncitori in numar relativ mic (doar cateva sute) fata de ceea ce se planuise anterior este consecinta esecului profesorului N.S. Dumitru si a conducerilor FSN din intreprinderile nominalizate, inclusiv a unor lideri sindicali, de a aduce in piata 4.000-5.000 de oameni. (…)

Dupa orele 12.00 la unitatea militara din Magurele s-a deplasat o echipa de procurori impreuna cu seful IGP – generalul Diamandescu Corneliu, care i-au gasit pe cei retinuti in timp ce erau obligati sa dea declaratii scrise. Constatandu-se ca nu se poate retine in sarcina celor retinuti comiterea unor infractiuni si ca nu pot fi emise mandate de arestare, generalul Diamandescu i-a raportat ministrului Chitac Mihai, iar acesta a decis sa fie eliberati.

Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, dupa aproximativ 2 ore de la punerea in libertate a celor ilegal retinuti, presedintele Ion Iliescu i-a telefonat intrebandu-l unde se afla cei retinuti in cursul zilei. Ministrul i-a raportat ca au fost eliberati in jurul orelor 12.00 din ordinul sau, insa acesta i-a reprosat faptul ca a decis sa-i elibereze fara aprobarea lui. I-a raspuns ca nu a considerat ca este necesar, „deoarece asta era treaba ministrului si era legala”. Cei retinuti si pusi in libertate au venit marea majoritate in oras si s-au alaturat grupurilor de protestatari deja formate, starea de tensiune continuand sa creasca.

In acest context, in jurul orelor 15.30, intregul dispozitiv politienesc a fost retras in mod nejustificat si astfel Piata Universitatii a fost treptat reocupata de catre manifestanti.

Concomitent, o parte dintre cei aflati in piata, la care s-au alaturat si alte persoane, s-au dus la sediul Politiei Capitalei, SRI si MI, unde banuiau ca s-ar afla cele 263 de persoane retinute in cursul diminetii, pentru a cere eliberarea acestora, precum si la sediul TVR, pentru a solicita sa se transmita corect si nepartinitor pe post evenimentele petrecute. (…)

Cercetarile care s-au efectuat imediat dupa producerea evenimentelor s-au limitat numai la cateva aspecte si ele nu au fost extinse asa cum se impunea, din cauze de cele mai multe ori subiective, la toate faptele penale savarsite in timpul mineriadei din iunie 1990.

Potrivit acestei opinii care s-a conturat tot mai clar o data cu inceperea efectiva a cercetarilor (in perioada 1998-2000) si s-a cristalizat dupa reluarea acestora, in ultima perioada de timp s-a avut in vedere faptul ca pentru cele peste 1.000 de victime, persoane retinute in conditii ilegale la UM 0575 – Magurele si la Scoala Militara Superioara de Politie a MI, pentru sutele de persoane agresate grav si foarte grav incepand cu dimineata de 14 iunie 1990, pentru cele 4 persoane impuscate mortal de fortele de ordine apartinand MI si MApN in noaptea de 13/14 iunie 1990 si pentru ranirea prin impuscare a mai multor persoane, pentru devastarea sediilor unor partide politice, asociatii neguvernamentale, redactii de ziare ori institutii de invatamant superior, nu s-au efectuat la timpul potrivit cercetarile ce se impuneau si, prin urmare, nu s-a aplicat legea penala impotriva celor raspunzatori de comiterea acestor fapte.

In economia cercetarilor efectuate un loc aparte apartine elucidarii imprejurarilor in care au fost ucise prin impuscare cele 4 persoane si au fost ranite tot prin impuscare alte 3. Astfel, a fost format prezentul dosar penal finalizat prin Rechizitoriul din 18 mai 2000, cand au fost trimisi in judecata un numar de 5 inculpati.

Prin Sentinta nr. 69 din data de 30 iunie 2003 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia Penala, ramasa definitiva prin Decizia nr. 69 din 16 februarie 2004 in dosarul nr. 544/2003, a completului de 9 judecatori din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea cauzei la Sectia Parchetelor Militare in vederea completarii urmaririi penale.