Istoricul, jurnalistul și teologul Florian Bichir, membru al CNASS, a lansat vineri în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2015 volumele ATENTAT LA MAREŞAL. Ion Antonescu ţinta paraşutiştilor sovietici şi RĂZBOI ÎN ETER. 23 august 1944 pe unde radio.
Florian Bichir a descoperit documente neaccesibile până acum publicului.
FLUX 24 a obținut de la Florian Bichir exclusivitatea de a reproduce câteva fragmente din cele două volume tipărite la Editura RAO. Cele doua volume au fost prezentate de Gl. mr. (r) prof. univ dr. Mihail E. IONESCU, Director al Institutului pentru Studii Politice de Aparare şi Istorie Militara și Comandorul dr. Marian MOŞNEAGU, Şeful Serviciului Istoric al Armatei (foto).
Introducerea volumului ATENTAT LA MAREŞAL este făcută de Comandorul dr. Marian MOŞNEAGU, Şeful Serviciului Istoric al Armatei, care dă câteva detalii despre documentele pe care le publică istoricul Bichir.
Când mi-am anunţat prietenii în urmă cu vreo doi
ani că lucrez la o carte despre Mareşalul Ion Antonescu
toţi m-au privit chiorâş. „Ce mai poţi scrie despre
Antonescu?“, era întrebarea care le stătea tuturor pe
buze, dar niciunul, probabil din decenţă, nu a vrut să
mi-o pună. Adevărul este că s-au scris, cel puţin după
1989, câteva zeci, dacă nu sute de tomuri, mai toate
realizate de istorici competenţi şi de certă vocaţie. Nici
nu-i pot enumera din lipsă de spaţiu şi de frică să emit
numele vreunuia, lucru total impardonabil.
Un al doilea motiv al căinării era acela al „politically
correct“. „Eşti dement? Te solidarizi cu Antonescu?“
„Ba deloc.“ Mareşalul Antonescu dincolo de calităţile
sale excepţionale, a făcut şi multe greşeli. Nu înţeleg
deloc antisemitismul său, deportările ţiganilor şi multe,
multe altele. De altfel, este de notorietate că Mareşalul
avea un stil total cazon şi deloc indicat de a conduce o
ţară, pe care o confunda datorită structurii sale militare
cu o garnizoană. Pe un raport îngrijorător despre lipsa
pâinii pentru civilii din marile oraşe, Mareşalul a pus
sec următoarea rezoluţie: „A se rezolva!“ E greu de
priceput că având un astfel de mod de gândire poţi
guverna o ţară. Da, o poţi ajuta într-un moment de
criză, de război, dar nimic mai mult!
Ei bine, subiectul acestei cărţi este altul. Este arhicunoscut
că în perioada celui de-al Doilea Război Mondial
paza lui Ion Antonescu era aproape simbolică, alcătuită
doar din câţiva ofiţeri şi jandarmi care îl însoţeau în
deplasările sale. Nimeni niciodată nu s-a gândit să
suplimenteze
această mică gardă de corp, să ia măsuri
speciale de protecţie a Conducătorului Statului. Şi nimănui
nu i-a trecut prin cap că exista posibilitatea unui
atentat. Cu toate acestea, un astfel de atentat la viaţa
Mareşalului s-a produs!
În noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii (de
fapt N.K.V.D.-ul) au paraşutat lângă Olăneşti cinci
legionari cu intenţia clară de a-l suprima pe Mareşalul
Antonescu, care urma să vină la tratament în acestă
localitate.
Au existat atentate la adresa lui Hitler, a lui Churchill
etc. Ei bine, toate aceste atentate au generat sute de
cărţi, filme, poveşti nemuritoare, legende urbane. Din
acest punct de vedere intrăm şi noi în rândul lumii. Am
avut şi noi un atentat, iar acestă lucrare este prima care
dezbate acest subiect.
Pionieri în domeniu au fost istoricii Cristian Troncotă
şi Sorin Oane, cărora le mai mulţumesc o dată, dar care
din lipsă de documente palpabile s-au mulţumit în a
expedia subiectul în 2-3 pagini sub forma unor articole.
Şansa mea a fost să descopăr după doi ani de trudă
şi cercetări încrucişate în dosarele din Arhiva
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii (ACNSAS) adevărul despre Atentatul de la
Olăneşti. Iar Arhiva CNSAS are nu mai puţin de 28 de
kilometri liniari. Cu toate „periajele“ făcute de sovietici,
tot au rămas urme! Adevărul nu dispare niciodată!
În al doilea rând, acest demers ştiinţific ridică o întrebare
fundamentală pentru istoriografia românească.
Întrebare la care de acum încolo va trebui să se răspundă.
Dacă Mareşalul negocia cu Aliaţii, deci inclusiv
cu sovieticii, de ce s-a încercat lichidarea fizică a lui?
Să fi fost toate discuţiile doar o şaradă? A câta oară am
fost traşi pe sfoară?
În încheiere aş dori să mulţumesc colegilor de la
CNSAS pentru sprijinul acordat, dar şi editorului pentru
promptitudine şi profesionalism.
Sunt fericit că prin descoperirea acestor documente,
fără falsă modestie, Atentatul de la Olăneşti devine o
bornă de neocolit în istoria Neamului Românesc.
Dr. Florian BICHIR
Membru al Colegiului CNSAS
