Seful diplomaţiei americane, Antony Blinken, și-a început marţi 25 mai un turneu în Orientul Apropiat cu o primă escală în Israel unde a discutat cu premierul Benjamin Netaniahu. „Mai avem mult de lucru pînă cînd va fi restabilită încrederea între israelieni și palestinieni” a afirmat, printre altele, demnitarul american. În Franţa unii editorialiști sunt de părere că opinia publică nu trebuie să aștepte în prezent spectaculoase iniţiative de pace în Orientul Apropiat, scrie Matei Visniec într-o relatare Radio France Internationale.
COMENTARIUL LUI MATEI VISNIEC:
Antony Blinken se va consulta cu și cu autoritatea palestiniană, precum și cu alţi actori politici ai regiunii, susceptibili să fie mediatori. El a reafirmat că Statele Unite doresc să ajute la reconstrucţia enclavei Gaza, dar că vor avea grijă ca ajutorul acordat să nu cadă în mîinile organizaţiei teroriste Hamas. De partea sa, Benjamin Netaniahu, la conferinţa de presă comună acordată împreună cu demnitarul american, a avertizat că Israelul va recurge la forţa sa militară considerabilă dacă organizaţia Hamas încalcă acordul de încetare a focului.
Din punct de vedere diplomatic vizita lui Antony Blinken este importantă și înseamnă o reluare a dialogului dintre americani și autoritatea palestiniană din Cisiordania, dialog întrerupt de precedenta administraţie, republicană, mai precis de Donald Trump.
Problema este că Israelul s-a aflat în război cu enclava Gaza și nu cu autoritatea palestiniană din Cisiordania, și că în mod normal ar trebui să stea de vorbă între ei combatanţii… Ceea ce nu se întîmplă, în orice caz nu în mod direct.
Revista franceză Le Point a publicat recent un articol semnat de un fost diplomat, Gérard Araud, care consideră că niciodată israelienii și palestinienii nu au fost atît de departe de un compromis. Gérard Araud a fost reprezentant permanent al Franţei pe lîngă ONU la New York, iar între 2014 și 2019 a fost ambasador al Franţei în Statele Unite. Opiniile sale vin deci dintr-o îndelungată experienţă și dintr-o bună cunoaștere a dosarelor. Din cauza aceasta el își permite să spună că președintele francez Emmanuel Macron ar face mai bine să nu se amestece Orientul apropiat.
O astfel de opinie poate părea șocantă. Lumea așteaptă iniţiative curajoase în privinţa acestui conflict, ori, diplomatul francez explică în articolul său că ele nu sunt posibile în prezent…
Emoţia mediatică este una, iar realitatea de pe teren este alta, spune Gérard Araud. Citez din reflecţiile sale: „De fapt, politica externă nu se poate fonda pe indignarea legitimă a cetăţeanului, el are exigenţele lui, cere ceea ce ar fi preferabil să se întîmple, dar diplomaţia trebuie să analizeze situaţia concretă și să deducă din această analiză ceea ce este posibil de făcut. Între preferabil și posibil este o distanţă mare.”
Ceea ce observă deci fostul diplomat francez, dincolo de cortegiul de distrugeri și suferinţe provocat de acest conflict, este că Israelul nu are în acest moment un interlocutor susceptibil să vorbească în numele tuturor palestinienilor. Iată cîteva dintre constatările sale lucide. Colonizarea în Cisiordania a atins probabil un „stadiu ireversibil” ceea ce înseamnă că devine imposibilă crearea unui stat palestinian viabil. Statele Unite nu vor exercita niciodată presiuni prea mari asupra Israelului pentru a ca acesta să renunţe la colonii. Tările europene sunt divizate în faţa conflictului israelo-palestinian, iar comunitatea internaţională „se dezinteresează de el întrucît apare ca fiind fără soluţie dar nici nu mai are capacitatea de a destabiliza regiunea”.
Întrucît nu se pot face niște pași mari pentru găsirea unei soluţii durabile, fostul diplomat francez propune niște pași mici. Europenii, spune el, ar putea fi mai prezenţi pe teren ca un fel de putere protectoare a populaţiei ocupate. Ar trebui convise Turcia și emiratul Qatar să convingă la rîndul lor organizaţia Hamas să recunoască Israelul și să înceapă negocieri cu puterea israeliană. Ar mai trebui făcute presiuni asupra Israelului pentru a nu-i deposeda de bunuri pe palestinienii din zona răsăriteană a Ierusalimului…
Lista acestor pași mici este mai lungă.
La începutul anului viitor Franţa va prelua președinţia Uniunii Europene. Va reuși oare președintele Macron să lanseze o iniţiativă semnificativă în Orientul Apropiat, pentru a frîna, în primul rînd „exportul” acestui conflict în suburbiile franceze unde tinerii provenind din familii musulmane sunt solidari cu palestinienii? Sau va asculta Emmanuel Macron de sfatul fostului diplomat care-l avertizează că va avea numai de pierdut dacă se amestecă în acest dosar?
