Justiţia se administrează public, din acest motiv toate legile şi procedurile după care se judecă un caz trebuie să fie cunoscute de toată lumea. Când un general SRI afirmă că instanţele de judecată – care trebuie să fie independente – au devenit “câmp tactic” pentru activităţile unui serviciu secret, solicitarea CSM-ului să clarifice această problemă era imperativă.SRI a transmis Inspecţiei Judiciare un set de informaţii care au stat la baza hotărârii CSM mai sus amintite. Ni s-a părut firesc, de aceea, ca acea notă de la SRI să ne fie comunicată şi nouă, în condiţiile în care sesizarea Inspecţiei a fost consecinţa solicitărilor noastre. Din dezbaterile Plenului CSM am înţeles, însă, ca nota a fost clasificată ca fiind „secret de serviciu” de către SRI, motiv pentru care ni s-a refuzat accesul la conţinutul său. Lucru inadmisibil, afirma intr-un interviu acordat Timpolis judecătorul Dana Gîrbovan – fost preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, magistrat la Curtea de Apel Cluj.
Noţiunea de secret de serviciu este definită juridic de art. 4 din HG 285/2002 ca fiind „informaţia a cărei divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”. În acest context, ne întrebăm ce prejudicii poate produce SRI răspunsul la unele întrebări determinate de unele afirmaţii făcute public, în cadrul unui interviu, de un general al acestei instituţii? Dacă declaraţiile care au stârnit îngrijorarea magistraţilor au fost publice, de ce explicaţiile ce ar trebui să lămurească conţinutul acestora şi, implicit, să liniştească îngrijorările, sunt secrete? O astfel de abordare nu face altceva decât să adâncească suspiciunile, în loc să le clarifice, având efecte negative în ceea ce priveşte încrederea în şi dintre cele două instituţii. , se intreaba judecătorul Dana Gîrbovan.
Tăcerea CSAT-ului faţă de clarificarea existenţei ofiţerilor acoperiţi în rândul magistraţilor este inexplicabilă şi îngrijorătoare. Această lipsă de reacţie este o eroare instituţională ce se perpetuează de zece ani şi subminează încrederea în Justiţie. Cu toate acestea, deşi au existat şi în trecut cereri ale verificării declaraţiilor magistraţilor, că nu sunt ofiţeri acoperiţi, CSAT nu a efectuat de zece ani verificările pe care legea i le impune. Ignorarea acestui subiect nu mai poate fi tolerată, deoarece menţine un val de suspiciune generalizată asupra sistemului judiciar în ansamblul său, suspiciune ce trebuie curmată: dacă există în Justiţie ofiţeri acoperiţi ai serviciilor de informaţii, aceştia trebuie înlăturaţi din sistem, iar dacă nu există, avem certitudinea absolut necesară a unui sistem neafactat pe acest plan, mai spune Garbovan.
