Artistul plastic Paul Hitter dezvăluie într-un articol cum a participat în mai multe grupuri care astăzi sunt organizatorii protestului #rezist.
DE PAUL HITTER (Preluare Active News):
Motto: 
„Sandi, vrei să intri? Sandi, nu mai înjura. Sandi hai te rog eu frumos. „
Pe dată de 2 decembrie 2017, un bătrân a fost bătut de un protestatar #Rezist. Sandu Matei, l-a urmărit pe bătrân filmandu-l, a urmat un schimb de replici dure, bătrânul continuându-și drumul, într-un final, exasperat acesta îl lovește pe protestatar cu un ghiozdan în telefonul cu care îl filma. Revoluționarul #Rezist, îl lovește cu un box pe bătrân.
Sandi, revoluționarul penal, care vrea să dea jos Guvernul de sîc! – penali, care se pozează cu pistoale și ne amenință copiii, Sandi care dă cu boxul în bătrâni, Sandi care are permis de intrare în parlament, în fine, Sandi simbolul perfect pentru mișcarea #rezist.
Jandarmii, nici măcar ei, nu mai au curaj să îi oprească pe acești „protestatari”. Nu au curaj sau nu au ordin? Cel mai probabil, până și Jandarmeria a fost penetrată. Cum este posibil ca un om pe care îl pun jos să îl incatușeze, să scape , și să fie arestat după o oră? Se pare că le este frică. Dar dacă le este frică, de ce anume le este frică? Păi, le este frică probabil de o grupare de guerillă. Căci asta a ajuns mișcarea #rezist. O grupare de guerillă. Băieților li s-a urcat la cap. Au bani- fonduri europene, acoperire- UMDIGI24, Dilema Veche, VICE, Casă Jurnalistului, spate, ooo, da, mai ales spate. La categoria „spate” intră: Klaus Iohannis, PNL, USR, GDS…și mulți mulți alții.
Am să povestesc, tot ce am văzut eu în aceste grupuri, de rezistenți în devenire. 
În anul 2013, când am revenit în țară de la studiile din Germania, am fost primit cu brațele deschise de acești oameni. Eram un tânăr artist, pe val, eram de-al lor. Îmi iubeau arta, apăream în revista Vice, eram prieten cu Vlad Tausance, expuneam la Claudiu Crăciun în cârciumă, mă expunea chiar și Cristian Neagoe organizatorul Street Delivery. Pentru cine nu știe, acești oameni au făcut parte și fac parte din „aripa dură” a protestelor.
Paul Hitter în Redacția Vice
Revista Vice, în momentul în care i-am cunoscut, în anul 2010, avea aproape același format, și anume, texte libere, chestii șocante, dar erau o revista neutră din punct de vedere politic. În acel moment ei s-au arătat interesați de un interviu cu mine, interviu care a și avut loc, online, deoarece eu mă aflăm în Germania în acea perioadă.  În acel moment, redacția era formată din cu totul alte persoane, alți jurnaliști. Totul a început să se schimbe, ușor ușor, și a culminat cu atingerea numărului de 100 de mii de likeuri pe pagina de Facebook a revistei. De atunci s-a schimbat și componența redacției cât și conținutul. Revista a devenit o ferventă susținătoare a așa zisei „drepte Românești”, a lui Klaus Iohannis, a DNAului și o ferventă oponentă a Pesedeului. Bineînțeles, toate acestea sub masca „neutralității jurnalistice”. De aceeași parte se află încă o publicație „independentă”, Casa Jurnalistului. Acestea sunt două din principalele motoare ale schimbărilor la care asistăm în mediul online, motoare ale agresivității, motoare ale Globalismului, a Uniunii Europene, a neo-marxismului cultural. În aceste reviste se produc adevărate linșaje publice împotriva persoanelor care au alte păreri sau care îi critică.
Laura Codruța Kovesi în redacția VICE
În 2013, ajungeam deci, în cele mai fierbinți locuri, în comandamentul central al protestelor Uniți Salvăm Roșia Montană. Mă aflam în prima zi de proteste alături de Mihail Bumbeș, un alt ONGist și agitator profesionist. Pe Mihail Bumbeș îl mai văzusem în sediul Casei Jurnalistului, la o petrecere, unde se adunase bineînțeles toată floarea cea vestită a ONGismului Românesc. Nu, nu erau și bătrânii din GDS, aici aveam de-a face cu aripa tânără. La acea petrecere, domnul Bumbeș povestea sub privirile admirative ale celorlalți de amenzile primite din partea Jandarmeriei, de diferite procese în care era citat. Claudiu Crăciun se afla și el bineînțeles acolo, Cristian Neagoe, Matei Bărbulescu, și alții. Am intrat atunci pe pagina de Facebook a domnului Bumbeș, din curiozitate, și nu mică mi-a fost surpriza când l-am văzut în fotografii în Piața Taksim din Turcia, cu o eșarfă palestiniană legată peste gură. Nu am înțeles pe moment ce caută acolo, dar aveam să aflu o lună mai târziu, în Piață Universității, la protestele Uniți Salvăm.
Mihail Bumbeș în Piața Taksim din Turcia în timpul protestelor din 2013
Despre Mihail Bumbeș din ziarul Adevărul: Bumbeș spune că tocmai cei de la CEE Trust (cu sediul central în Polonia) i-au sugerat să facă studiul: „M-au chemat acolo și mi-au spus că ar trebui să fac o cercetare, «fă un studiu sociologic, să vii cu niște măsuri să redeștepți tinerii. Vezi exact unde e problema». Am făcut și ei mi l-au finanțat”. Una dintre concluziile studiului a fost că tinerii socializează tot mai puțin și nu mai formează grupurile sociale care stau la baza protestelor de stradă. Așa că, în vara acestui an, „Miliția Spirituală” a mai obținut o finanțare de la CEE Trust (75.000 de dolari), grație căreia a derulat proiectul CRIM, o școală de activism civic bazată pe creativitate, care și-a propus „să asambleze laboratoare sociale alternative capabile să stimuleze dialogul civic între participanți”.
Citește mai mult: adev.ro/mxzl8f
Protestele spontane au în spate o adevarată strategie- „Tabăra de activism Crim”
În prima zi de proteste Uniți Salvăm, chiar de lângă mine, Mihail Bumbeș, împreună cu solistul trupei Luna Amară, Mihnea Blidariu venit special de la Cluj împreună cu alți „activiști”, au rupt cordonul de Jandarmi, sub privirile tâmpe ale acestora. Efectiv de lângă mine, Mihail Bumbeș a rupt lanțul de Jandarmi, împingând un jandarm, în timp ce o altă facțiune dură a activiștilor reușise să treacă prin același cordon, lumea care era adunată la fântâna de la Universitate urmându-i și cucerind bulevardul. După un soi de sărbătorire a acestei victorii chiar în stradă, l-am surprins pe Mihail Bumbeș mergând la pas către guvern, chiar lângă jandarmul pe care îl imbrâncise și dărâmase cu câteva minute mai devreme. Trebuie să recunosc că acest lucru m-a uimit profund, eu rămânând cu imaginea Jandarmilor care nu pregetă în a apăra ordinea și circulația. A fost doar o străfulgerare, m-am lăsat dus mai departe de valul Uniți Salvăm până târziu în noapte.
A doua zi de proteste însă…mi-a pus capac total…
Mihail Bumbeș -dreapta- alături de Victoria Stoiciu- stânga
Sărim pentru o clipă peste continuarea poveștii protestelor Roșia Montană, pentru a vă prezenta un alt personaj bizar, personaj care s-a alăturat fără rezerve acelor proteste, și care face parte din caracatița ONGIA.
Victoria Stoiciu prezentată pe pagina ONGului România Curată:
Victoria Stoiciu este coordonator de programe la Fundația Friedrich Ebert România. A publicat articole în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac și în România Liberă. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) și absolventă a Școlii Europene pentru Democrație din Cadrul Consiliului Europei.
Între timp, doamna Stoiciu, scrie și pentru Republica.ro, o platformă ce are ca membru fondator printre alții pe Cristian Tudor Popescu, care bănuiesc că nu mai are nevoie de prezentare. Mai adăugăm deci încă o piesă acestui puzzle, încă un tentacul al caracatiței, care nu-i așa, luptă pentru „drepturile” noastre, pentru „democrație”. Doamna Stoiciu, susține bineînțeles protestele # Rezist.
A doua zi de proteste Uniți Salvăm, troleibuze blocate
În a doua zi de proteste, am decis la îndemnul prietenilor să ies și eu, din nou. Aceeași rețetă de cu o seară înainte. Sub ochii blânzi ai Jandarmilor,  protestatarii au rupt primul cordon, și s-au așezat pe carosabil blocând circulația troleibuzelor în zona Piața Universității. Mai să fie, îmi zic…chiar așa, am ajuns mai bine ca în Suedia, jandarmii nu intervin, protestatarii pot face ce vor, ce democrație autentică. Și trecuse doar un an de la protestele din 2012. Atunci mi-a fost absolut clar că ceva pute. Am început să îmi exprim ideea, dar am fost bineînțeles apostrofat imediat de cei din jur, chiar și de prieteni. Am remarcat însă că la portavoce, vorbeau cam aceleași persoane. Adică ei le dețineau, portavocile, ei vorbeau aproape tot timpul, urlau sloganuri… printre aceștia Cristian Neagoe și Claudiu Crăciun, dar și protestatarul Alexandru Alexe. Astfel, ajungem la un alt braț al caracatiței, Cristian Neagoe. Un personaj de-a dreptul interesant.
Cv-ul de pe pagina de pe Facebook a lui Cristian Neagoe
Prima oară am auzit de Cristian Neagoe într-un scandal legat de ICR, Droguri, New York, și o filmare cu el în timp ce își rădea prietena între picioare.
Apoi l-am cunoscut personal. Un tip destul de șters, dar totuși prezent peste tot, între timp avea barbă, și părea un organizator iscusit. De la Proteste până la Festivaluri , Cristian Neagoe era peste tot. Ba chiar mi-a publicat câteva texte în Șapte Seri, revistă pe care o conducea pe vremuri. Am acceptat să expun la un moment dat, la Train Delivery, festival pe care îl organiza în Gara de Nord, o variantă extinsă a Street Delivery. Eram încă pe poziții, eram încă iubit de toată floarea hipsterimii, chiar dacă aveam mici derapaje, încă nu derapasem flagrant. După experiența Train Delivery pot spune că am rămas destul de dezamăgit. Un soi de beție generală, iarbă, personaje care mai de care mai bizare, hipsterimea era acolo în toată splendoarea ei, iar eu am ieșit destul de șocat. M-am întrebat atunci, legitim cred eu, dacă ăștia sunt oamenii cu care doresc să îmi asociez imaginea. Răspuns NU. Am scris un text atunci prin care îmi exprimam dezamăgirea și indignarea, și bineînțeles am fost amendat imediat de Cristian Neagoe, și de o întreagă ceată de foști admiratori de-ai mei care îmi jurau ură eternă. Fiind mulți, am ripostat, pe alocuri dialogurile depășind tonul și exprimarea normală.
Să luăm la puricat CVul lui Cristian Neagoe.
Deci, PR coordinator la Institutul Cultural New York. Oare ce îl recomandă pe domnul Neagoe pentru această poziție? Valoarea? Sau cumva poziția tatălui sau, Benone Neagoe, fost reporter la Revoluție, ajuns între timp Colonel în Armata Română? La tatăl domnului Cristian Neagoe voi reveni.
În perioada în care a fost PR la ICR New York, Cristian Neagoe a publicat într-o revistă pe internet, pozele de mai sus în care îi râdea părul pubian prietenei sale, alături de o serie de texte scabroase. Aici puteți citi textele, în revista online Tiuk, revistă în care scrie și Mihnea Blidariu, solistul de la Luna Amară, pe care l-am întâlnit mai sus în text, alături de Mihail Bumbeș și  Cristian Neagoe, revoluționari Roșia Montană. http://www.tiuk.reea.net/7/1.html
Cert este că pe atunci, șefa ICR New York era doamna Corina Șuteu, de care ne vom mai lovi , odată cu scandalul Poneiului Roz la ICR New York, și nu-i așa odată cu Guvernul Cioloș și campaniaCumințenia Pamantului.
De la ICR New York, Cristian Neagoe ajunge direct la Cărturești. PR. Nu știm cum, pe ce cai, și ce l-a recomandat, mai ales în urmă unui asemenea scandal. De la Cărturești, la Șapte Seri. Interesant este că la 7 seri, îl aduce și pe Matei Bărbulescu un alt „jurnalist independent” de la Casa Jurnalistului. Și mai interesant este că, șefia 7 seri va fi preluată de Ana-Maria Caia, care scrie în Dilema Veche. Din nou ne învârtim în cerc…aceleași nume: Dilema Veche, Casa Jurnalistului, și activismul #rezist ce le leagă. http://dilemaveche.ro/secțiune/tema-săptămânii/articol/ce-am-căutat-în-viață-lor
Trecem mai departe în CV-ul domnului Cristian Neagoe. Ne aflăm probabil la acest punct în perioada în care doamna Șuteu devenise ministrul Culturii în cabinetul de tehnocrați Cioloș. Și cum corectitudinea îi caracterizează, cine apare oare ca PR la Bienala de la Veneția? Mai vechea cunoștință a doamnei Corina Șuteu, Cristian Neagoe. Frumos.
De la PR la bienala de la Veneția, sărim la traducător la Polirom. Alt job mișto, la care desigur are acces doar cine trebuie.
De la Polirom ajungem la curatoriat. Desigur, după ce ești PR la bienala de la Veneția poți ajunge curator invitat la Muzeul Național de Artă Contemporană. Caracatița are tentacule peste tot.
Cercul se închide cu poziția actuală a lui Cristian Neagoe, și anume Manager la Fundația Cărturești.
Niște joburi destul de luxoase pentru un luptător anticorupție, nu credeți? El cel care îi mâna pe săracii oropsiți ai sorții, furați de guverne…eu mă așteptam ca în cv-ul său să văd un job normal, ceva de transpirație maximă, chelner, ospătar, lucrător comercial la magazinul de cartier, căci băiatul lui tata a cunoscut greutățile vieții și de aceea se revoltă. Amuzant este câți fraieri pun botul la discursurile sale, la integritatea morală a individului, la sforăiturile revoluționare. P.S. nu am mai menționat alte roluri îndeplinite de băiat, organizator Fan Fest, trecut un pic și pe la Red Bull…Deci, să trecem la Benone Neagoe.
Benone Neagoe secretar general a Uniunii Ziariștilor Profesioniști România
Benone Neagoe este COLONEL în Armata Română. Pe vremuri lucra în TVR, iar la Revoluția din 1989 a fost reporter. Practic unul dintre cei care ne-au prezentat show-ul live, showul sângeros și orchestrat al Revoluției. Ca recompensă a primit …ceea ce puteți citi mai jos.
Potrivit unor surse apropiate lui Neagoe, el ar fi de fapt „numărul 2 din UZPR”.
„A fost adus în presa militară, la revista Pro Patria, de colonelul Valeriu Pricină. Făcea anchete de stradă, reportaje, lucruri spumoase”, spun sursele PressOne.
Valeriu Pricină este secundul colonelului Mircea Dogaru, care conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate.
Potrivit unui articol publicat în 2011 de către ziarul Evenimentul Zilei, Pricină și Dogaru au făcut parte, până în 1989, din Consiliul Politic Superior al Armatei, care veghea asupra respectării doctrinei comuniste în rândul cadrelor militare. Revenind la Benone Neagoe, el a fost redactor-șef al revistei Pro Patria, precum și redactor-șef al Redacției emisiunilor militare de televiziune. În 2000, a primit Premiul pentru cel mai bun reportaj de televiziune acordat de… Ministerul Afacerilor Interne.
Acum ne putem explică ascensiunea fulminantă a lui Cristian Neagoe, și lejeritatea cu care îngroapă pe cine și cum doresc. Dacă te opui caracatiței, multele ei brațe te vor ajunge și te vor sufoca.
Oana Boc la Protestele Roșia Montană Cluj
Voiam să mă întorc la protestele Roșia Montană.
Dupa a două zi, cea cu troleibuzele blocate, nu m-am mai dus la proteste după cum spuneam. O puteți vedea în poză de mai sus pe soția domnului fost ministru PDL, Oana Boc. Va dați seama câtă legitimitate au aceste proteste în ochii mei și în ochii oricărui om informat. Problema aici este…informarea devine tot mai dificilă, deoarece Caracatița și-a întins tentaculele peste tot. Degeaba încearcă cineva să prezinte obiectiv și calm, Caracatița sare deodată cu toate brațele sale, cu toată Guerilla organizată și atacă pe oricine ar încerca să se opună cu argumente. Mișcări de Junta Militară Africană, lipsesc doar Kalashnikovurile. Practic oricine se împotrivește este asasinat public.
Metoda de manipulare este simplă. Se caută o cauză cu priză la public, o cauză bună, poate chiar corectă. S-a căutat această cauză și a fost găsită în Roșia Montană. Gurile rele spun că a fost vorba de un război venit din afara țării. Se poate. Dar ce este clar ca lumina zilei, este că au reușit să unească brațele caracatiței și chiar să o potențeze prin prezența unor persoane care nici măcar nu își închipuie cărui scop servesc. Astfel, o bază de protestatari mereu gata să intervină a fost creată. Reflex Pavlovian. Același tip de sloganuri, aceleași personaje care instigă, gata ei s-au legitimat. Cine poate să spună că ei nu militează pentru o cauză bună? Aleg sloganurile cu cap: Corupție. Vrea cineva o țară coruptă? Nu. Nimeni. Totuși, nu aici este miza lor, miza adevărată este înlocuirea stăpânilor puterii. Un personaj foarte important în caracatiță, este Vlad Tăușance.
 
Vlad Tăușance este cel care s-a ocupat de Campania Online a lui Klaus Iohannis în 2014
Vlad este specialist în comunicare, jurnalist și scriitor. Eu am lucrat întâi cu el pentru un volum de-al său de poezii. L-am ilustrat. Apoi, când apropierea a devenit mai mare, l-am cunoscut ca fiind una din eminențele cenușii în Uniți Salvăm, pagina Roșiei Montane. Chestie care nu pot să spun că mi-a plăcut. Am tăcut și am observat și cercurile în care se învârtea, practic cam aceleași. Totul se învârte în cerc. Aceiași prieteni, aceiași oameni, aceleași dorințe…iar Casa Jurnalistului, iar Vice, iar Dilema Veche http://dilemaveche.ro/autor/vlad-tausance
Firește, nu contest calitățile lui Vlad, talentul de manipulator, dar cred că alegerile din 2014 nu de el au fost câștigate,  ci cu ajutorul caracatiței și a serviciilor. Caracatița a funcționat perfect, mulțimea Uniți Salvăm a ieșit în stradă la comandă, la o simplă apăsare de buton. Vă amintiți panica creată? Nu putem vota! Toate aceastea sub masca „activismului civic”. Treburi murdare coane Fănică! Jos Comunismul, jos Ciuma Roșie!  Cu Vlad ne-am certat, ne-am împăcat, și totuși întrebările rămân… După cum puteți vedea, sarabanda continuă.
Vlad susține bineînțeles Justiția DNA
Pe lângă justiția DNA, Vlad și de altfel toți prietenii mai sus citați, susțin ONGul Centrul Pentru Jurnalism Independent.
Aici intrăm deja în chestii grele. Acest centru pentru jurnalism „independent”, este un ONG susținut din fonduri Europene, care propune și susține candidații plăcuți de Uniunea Europeană. Bineînțeles și ei susțin cu toate pânzele sus lupta anti corupție. O privire asupra siteului acestei organizații, ne va lămuri asupra adevăratelor scopuri . Încă o mitralieră a Guerillei care încearcă cu orice preț să pună stăpânire pe mințile noastre.  Au deja și premii pentru Jurnalismul Independent. În cadrul unui eveniment realizat de acest ONG, apar din nou nume cunoscute și entități cunoscute: Cristian Lupșa – Decât o Revistă, Victor Ilie – Rise Project, Luiza Vasiliu – Casa Jurnalistului și Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent vor discuta împreună cu Vlad Tausance despre relația dintre cetățean și media. Participă la Zilele Superscrieri:  ProPublica, Coda Story, Balkan Internațional Reporting Network (BIRN), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Cercul de Donatori, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, Scena9, Rise Project, Casa Jurnalistului, dela0.ro, Brrlog, Documentaria, Teleleu.eu, Recorder, Să fie lumină, Acasă: the film, One World România la Școală, Funky Citizens, Cărturești.
Cel mai grav este că aceste entități, intră deja în școli. Centrul pentru Jurnalism Independent a fost prezent la Liceul Costache Negruzzi din Iași, unde spun ei, au predat educație și cultură media.
Centrul pentru Jurnalism Independent ne învață copiii care este sursa informațiilor
Si mai ales ne învață copiii căror interese servesc informațiile. Citind în josul paginii, eu unul înțeleg perfect căror interese servește acest Centru pentru Jurnalism Independent. Practic, ei sunt finanțați pe lângă fondurile Europene la care aplică, și de Romanian-American Foundation. Hopa, iote domne cum se complică treaba. Recunosc, deja mie mi se învârte capul. Știu știu, teoria conspirației, doar că aceste informații le găsiți pe siteurile lor. Deci, nici vorbă de Fake News din partea mea. Deși, cu siguranță că așa va fi prezentat acest material la care scriu.
Să vedem ce este cu Romanian-American Foundation .
Romanian-American Foundation a fost înființată în 2009, ca un continuator al Romanian-American Enterprise Fund (RAEF). Creat în 1994 de către Congresul Statelor Unite, și finanțat prin U. S. Agency for Internațional Development (USAID), RAEF a fost pionier al unei abordări integrate bazate pe activități de investiții și de dezvoltare. S-a dovedit o abordare inspirată și de succes. La finalul mandatului său, RAEF a returnat jumătate din grantul inițial către Guvernul Statelor Unite, iar restul de jumătate și întregul profit realizat pe durata existenței Fondului au constituit capitalul (endowment-ul) Romanian-American Foundation.
Capitalul RAF este astăzi de 120 milioane USD. http://www.rafonline.org/cine-suntem/istoric/
Unul din membrii din eșalonul superior al acestei Fundații
Trecând peste conspirația Soros- căci nu-i așa ea nu există!? Și dacă există face doar bine…Observăm că unul din membrii eșalonului superior al acestei Fundații este Consilier în cadrul UNDP în Ucraina. Ce-o fi UNDP? Păi ce să fie, nimic altceva decât ONU.
Continuarea în curând. Se pare că lucrurile se învârt în același fel și în țara vecină. Aceleași „personalități”, același gen de „proiecte”, același fel de „salvare”. În curând…Caracatița ONGIA are încă multe personaje în România și nu doar…