„Cum de a fost lăsat islamismul să penetreze în şcoală” se intitulează o carte apărută în Franţa la Editura Hermann. Semnată de un fost inspector şcolar, Jean-Pierre Obin, cartea este deja caracterizată ca un veritabil „şoc”. Ea pune de fapt în lumină modul în care islamul radical se infiltrează treptat în multe şcoli din Franţa, dar mai ales incapacitatea guvernelor succesive din ultimele două decenii de a apăra valorile republicane, începînd cu laicitatea, transmite Radio France Internationale.
RELATAREA RFI:
În 2004 Jean-Pierre Obin, împreună cu alţi inspectori, a semnat un prim raport despre semnele tot mai evidente ale ofensivei islamului radical în şcoli. Ministerul de resort a refuzat însă, la acea oră, să recunoască gravitatea faptelor, de exemplu multiplicarea simbolurilor religioase arborate de unii elevi, sau faptul că unele lecţii de istorie sau de biologie erau contestate de elevi provenind din imigraţia musulmană.
Într-un interviu acordat revistei Le Point, Jean-Pierre Obin arată cum, în 2004 şi 2005, atît el cît şi colegii săi inspectori, văzînd că raportul lor riscă să fie uitat într-un sertar ministerial, au făcut în aşa fel încît informaţiile conţinute să fie preluate de presă.
În prezent situaţia a devenit şi mai gravă. Islamul radical a ocupat teritorii şi mai extinse, este şi mai ofensiv, reuşeşte să-i intimideze pe profesori, uneori crează reţele de învăţămînt paralele şi încearcă să controleze întreaga comunitate musulmană din Franţa. Citez din ceea ce mărturiseşte Jean-Pierre Obin: „Am scris această carte pentru că îmi este frică. Îmi este frică pentru nepoţii mei şi pentru vremurile în care vor trăi. Vremuri care au început deja.”
Din ce declară Jean-Pierre Obin rezultă că multora dintre profesori le este de fapt frică de elevii provenind din comunitatea musulmană. El evocă un sondaj din care rezultă că 37 la sută dintre profesori se autocenzurează pentru a evita incidentele. Iar în zonele cu o densă populaţie provenind din imigraţie, în special musulmană, 53 la sută dintre profesori recunosc acest tip de autocenzură. Mai concret, multor profesori le este frică să-l predea pe Voltaire sau pe Rousseau, filozofi din epoca luminilor care au criticat religia. Există cazuri cînd unii elevi părăsesc cursul spunînd că ideile vehiculate de respectivii filozofi, sau scriitori (precum Molière sau Flaubert) sunt contrare religiei lor. Un roman precum Madame Bovary care are ca temă libertatea femeii a devenit suspect pentru anumiţi elevi. Din ceea ce a observat şi a notat Jean-Pierre Obin rezultă că în anumite cartiere elevii refuză secţiuni întregi din programa şcolară aşa cum refuză anumite mîncăruri la cantină, datorită unor criterii religioase dintre cele mai obscurantiste.
Evident, Jean-Pierre Obin denunţă în cartea sa şi orbirea autorităţii publice, dar mai ales complicitatea unor oameni politici care, în multe localităţi, „cumpără” de fapt pacea socială închizînd ochii la ofensiva islamului radical. Sunt multe şi cazurile cînd oamenii politici au „cumpărat” astfel şi voturi, prin închiderea ochilor la fenomenele comunitariste.
Această carte apare într-un moment cînd executivul din Franţa pregăteşte o lege împotriva separatismului. Ceea ce pune în lumină şi mai bine gravitatea situaţiei, mai precis faptul că Republica franceză este negată cultural şi chiar atacată pe terenul valorilor prin practici incompatibile cu o anumită idee de civilizaţie.
