Suspectat de experimente neautorizate pe copii, profesorul Gheorghe Burnei are parte de o susţinere neaşteptată, chiar din partea unui urmaş al inginerului care a inventat biovitroceramica(BVC), material compozit despre care s-a spus că nu este omologat de Agenţia Naţională a Medicamentului, scrie Evenimentul Zilei.
Primul semn de întrebare în legătură cu inexistenţa unei „medicine experimentale” practicată de Brunei a apărut după ce doctorul Gabriel Diaconu a povestit istoria materialului. „BVC-ul a început să fie fabricat de inginerul Negreanu la câțiva ani după ce acesta și-a deschis o mică afacere de familie. Poneti SRL, și-au zis. Produsul, PAW-1, a început să fie folosit la spitalul Foișor de Ortopedie, din Capitală, în 1995. Timp de 6 ani, până în 2001, ortopezii de la Foișor au operat pacienți pe care au folosit BVC, cu concluzii revizuite în 2006.”
La trei zile după această declaraţie, Tiberiu Popescu-Negreanu, fiul Ing. Negreanu, a confirmat declaraţia doctorului Diaconu şi a ataşat documente oficiale prin care demonstreză că biovitroceramica a fost omologată de Ministerul Sănătăţii în urmă cu 22 de ani. „Biovitroceramica PAW 1, realizată şi comercializată de societatea STICLĂ ŞI CERAMICĂ PONETI S.R.L, societatea a cărui asociat unic a fost domnul Dr. Ing. Tiberiu Popescu Negreanu, este omologată încă din anul 1994, conform Autorizaţiei de Fabricaţie nr.852/14.03.1994 emisă de Ministerul Sănătăţii, şi a Certificatului de Înregistrare nr. 3749/14.03.1994, eliberat de acelaşi minister. Legalitatea utilizării Biovitroceramicii PAW 1 a fost de altfel reconfirmată în anul 2000 printr- o nouă autorizaţie emisă de Ministerul Sănătăţii, Direcţia de DotareTehnico-Materială şi Licitaţii.” De asemenea, băiatul inventatorului BVC precizează că materialul a fost un succes în medicina românescă., iar articolul publicat de Casa Jurnalistului nu ar corespundea devărului „Biovitroceramica PAW1, produsă de societatea STICLĂ ŞI CERAMICĂ PONETI S.R.L., a fost utilizată cu rezultate foarte bune în spitale şi clinici de ortopedie, chirurgie oro-maxio-facială, neurochirurgie şi O.R.L. din România, în peste 1000 de cazuri clinice. Există numeroase dovezi cu privire la rezultatele deosebit de bune ale folosirii acesteia, o parte din respectivele publicaţii fiind accesibile publicului larg pe internet.(…) Precizez că nu am fost contactat de autoarea articolului „A fost un experiment”(…) iar eu consider că informaţiile din articol nu corespund adevărului şi sunt defăimătoare la adresa tatălui meu.”
