Politicieni şi istorici vorbesc, deseori, despre „lagăre poloneze de exterminare”. Guvernul naţional-conservator de la Varşovia respinge această terminologie drept neadecvată. Guvernul a anunţat, anul trecut, că se va face o lege care va incrimina folosirea acestei sintagme. Proiectul de lege prevede nu nu numai urmărirea penală a unor polonezi, ci a a unor cetăţeni străini care vor vorbi despre „lagăre poloneze de exterminare”. Cei găsiţi vinovaţi riscă o pedeapsă de pînă la 3 ani de închisoare. Ca o primă măsură în vederea clarificării acestei chestiuni, Institutul Memoriei Naţionale (pol. Instytut Pamięci Narodowej, IPN) a dat publicităţii numele a circa 10.000 de persoane (mai exact: 9.686) care au activat în cadrul sistemului concentraţionar nazist şi care se afla pe teritoriul Poloniei. Astfel, Institutul doreşte să contribuie la cunoaşterea identităţii reale a personalului lagărelor. În acest scop, a postat pe internt o bancă de date care conţine nume, fotografii şi aproximativ 350 de sentinţe ale unor membri ai formaţiunilor SS care au activat în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Potrivit Institutului, ar fi vorba despre cea mai cuprinzătoare listă care va fi completată cu liste similare referitoare la personalul altor lagăre de concentrare.
Personalul de pază de la Auschwitz era compus într-o proporţie covîrşitoare de etnici germani, dar şi de cîţiva ucrainieni, lituanieni, letoni – dar de nici un polonez.
În lagărul de la Auschwitz-Birkenaus au fost ucişi circa 1 milion de evrei şi peste 100.000 de internaţi, neevrei. În ample texte explicative, postate pe internet, se arată că Institutul a dorit să demonstreze că personalul lagărelor era compus din SS-işti germani. Totodată, banca de date şi informaţiile postate pe site-ul care se numeşte truthaboutcamps.eu [Adevărul despre lagărele de concentrare], doreşte să fie un „instrument contra minciunilor”, precum spune directorul Institutului, Jarosław Szarek. Cele mai multe texte sînt accesibile în cinci limbi: poloneză, germană, engleză, franceză şi rusă.
Pagina de gardă reproduce o hartă a Germaniei Mari pe care sînt indicate principalele lagăre de concentrare, existente între anii 1941-1944.
Pe lista personalului de la Auschwitz apar şi numele unora dintre cei 132 de germani din România care după terminarea conflagraţiei mondiale au fost condamnaţi pentru crime de război de către justiţia poloneză. Pe lîngă fotografia şi datele personale ale celor condamnaţi, sînt accesibile şi copiile scanate ale sentinţelor pronunţate.
Despre cele 132 de persoane condamnate, originare din România, s-a vorbit prima dată într-un studiu apărut, în 1999, în revista müncheneză „Vierteljahresblätter für Zeitgeschichte” (anul 47. Nr. 1, 1999, pp. 25-56). Pe lista alfabetică a Institutului polonez se află şi militarii SS din România, judecaţi după război. (Lista numinală a fost publicată şi de cercetătorul Klaus Popa, în 2002.) Pe lîngă cei judecaţi se află, însă, şi numele altor persoane originare din România, precum Victor Capesius (1907-1985) din Sighişoara, „farmacistul de la Auschwitz”, condamnat în Germania în 1965, la 9 ani de închisoare, sau cel al scriitorului timişorean, Hans Mokka (1912-1999). Acesta niciodată nu a fost cercetat sau judecat, reuşind să-şi ascundă trecutul pînă la moarte. Abia după deschiderea arhivelor fostei Securităţi, au ieşit la iveală părţile ascunse ale biografiei lui Mokka. Din documentele păstrate la CNSAS rezultă, că în timpul unei discuţii cara a avut ca scop recrutarea sa ca agent al Securităţii, Mokka a dezvăluit unui ofiţer, în 1962, că a activat în echipele de pază de la Auschwitz. (Pe larg despre acest caz: „Bibliotecarul de la Auschwitz”, RFI, 7. 11. 2011.) Securitatea nu era interesată de acest detaliu biografic, după ce Mokka a consimţit să lucreze pentru poliţia politică. Din 1962 pînă-n 1989, Mokka a furnizat Securităţii, fără întrerupere, informaţii sensibile legate de viaţa culturală din Timişoara.
Pe lista Institutului polonez, sînt trecute doar numele lui Mokka, data naşterii şi gradul său militar – de SS-Unterscharführer. Din documentele Securităţii rezultă, că Mokka (mobilizat, în 1943, devenind membru al unităţilor Waffen-SS) ar fi lucrat la un moment dat şi în cadrul bibliotecii lagărului de la Auschwitz, iar, în 1945, ca bucătar în lagărul de exterminare de la Ravensbrück.
