Le Figaro își concentrează atenția asupra Raportului privind structura islamismului. Un studiu relevant și îngrijorător, în același timp, consideră ziarul, transmite RFI
”Nu putem spune că nu știm. De ani de zile, intelectualii și scriitorii au sunat alarma. Michel Houellebecq a scris un roman remarcabil, Boualem Sansal a desfășurat la rându-i o muncă titanică, teoreticieni ai islamului politic au spus clar: ei au un proiect, un imaginar, o agendă.
Acest nou studiu al Institutului Montaigne, condus de Hakim El Karoui, descrie meticulos procesul prin care un tânăr francez ajunge să se separe intelectual, politic, religios din comunitatea națională .
Teoria despre care vorbim este elaborată în Arabia Saudită, în Turcia sau sub egida Frăției Musulmane.
O literatură abundentă o difuzează, rețelele sociale o amplifică, moscheile atestă puterea ei. Îmbrăcămintea, mâncarea, muzica, totul, chiar și cele mai uzuale gesturi, trebuie să respecte legea coranică. Predicatorii proclamă că ei apără adevăratul Islam, raportul Institutului Montaigne vede în aceasta o ideologie coerentă și mai periculoasă decât comunismul.
Dar cum se răspândește conținutul islamist, de la predicatori saudiți la publicul larg vorbitor de limbă franceză?
Din cele 200 de conturi care au cei mai mulți adepți pe Twitter, cincisprezece pot fi legate de influențatori ideologici și există cinci conturi wahhabite în limba arabă.Dincolo de cele cinci, acționează două comunități distincte: pe de o parte experți teologici și, un alt releu, conturile fanilor francofoni care difuzează și utilizează conținutul.
Experții teologici sunt foști studenți ai Universității din Medina, predicatori salafiști influenți, inclusiv traducătorii cu anumite cunoștințe teologice, care au între 5.000 și 15.000 de adepți. Al doilea grup, cel francez, este alcătuit din conturi anonime care difuzează și utilizează publicațiile primului grup. Ei nu sunt experți, dar joacă un rol foarte important în difuzarea ideilor și au un public cuprins între 15.000 și 100.000 de adepți”.
