Ofelia Kamp, Country Manager Romania Interface Heuga Int.bv. a făcut pe facebook dezvăluiri despre birocraţia de la Bruxelles.
Toate astea, ne place sau nu, se intampla pe banii contribuabilului european. Si trebuie sa inceteze, spune ea.
POSTAREA INTEGRALĂ A OFELIEI KAMP:
Avem un bun prieten, care in urma cu vreo opt ani a castigat, in urma unui concurs, un post administrativ (de director) la una din Comisiile Europene de pe langa Parlamentul European. Dupa ce a ajuns la Bruxelles si s-a instalat la post, (mutare platita, casa gasita, subventionata chiria) a aflat povestea locului lui de munca. Postul respectiv fusese ocupat timp de sapte ani, de un italian care NU s-a prezentat nicio singura zi, la birou. Nici macar o singura zi. Nu a semnat niciun act, nu a fost interesat de nimic, plecat in permanenta in vacanta. Cu toate astea, timp de sapte ani, omul si-a primit cu regularitate salariul, cei zece mii de euro (net) plus sporurile (pentru chirie, deplasari, etc). Cand au vazut ca nu se intampla nimic, si pentru ca aveau nevoie de un director prezent, au scos postul la concurs, DUPA ce l-au intrebat pe italian „daca e de acord” sa i se inchida contractul (!!!). Italianul a fost de acord, mai ales ca a primit inclusiv o prima grasa, pentru anii in care „a muncit cu spor” in slujba cetatenilor Europei, la Bruxelles.
Tot prietenul asta ne-a povestit ca, in cladire, usile birourilor trebuie sa fie in permanenta, deschise larg. Regula. Asa ca nu mare i-a fost mirarea cand, dupa un weekend, birourile de pe palier, 12 la numar, nu mai aveau usi. A crezut ca au fost scoase pentru a fi reconditionate, sau schimbate, desi s-a mirat, pentru ca totul era nou, modern si deloc ieftin… Si au stat fara ele timp de vreo doua luni, pana cand au intrebat administratia cand li se vor pune inapoi, usile. Iar administratia NU stia NIMIC. Au pus rapid de-o sedinta care a avut loc la zece zile dupa ce s-au decis sa se intalneasca toti (si-au „sincronizat agendele” – desi toti aveau munca de birou, toti colegi de etaj), si impreuna au stabilit perioada cand au disparut usile, apoi au cerut benzile de la supravegherea video, sa vada cum s-a intamplat „minunea”. Si da, au vazut: doi oameni de la „intretinere” puteau fi vazuti cum le-au demontat in weekend si cum le-au dus spre lifturi, ca mai apoi sa le incarce intr-o furgoneta (de la aprovizionare – deci tot pe banii contribuabilului) si sa plece cu ele.
Asa ca, dupa ce au stabilit ce aveau de facut si dupa ce au semnat „minuta”, i-au convocat pe cei doi si i-au intrebat daca au luat usile, iar ei au raspuns cu seninatate, „da”, motivand ca aveau nevoie de ele la o casa la care lucrau in timpul liber; si pentru ca au vazut ca NU sunt folosite la birou, au fost convinsi ca nu mai era nevoie de ele. Au fost rugati sa le aduca inapoi, cei doi scuzandu-se ca trei dintre ele sunt deja montate si nu mai pot fi relocate. Urmarea: cei doi au adus inapoi noua usi, cu transport platit de comisie, nu de ei; trei au fost „casate” si inlocuite (cu o noua investitie, normal), iar cei doi lucreaza si acum… tot acolo 🙂 Nu li s-a intamplat nimic, nu au fost penalizati, nici macar nu au avut de platit contravaloarea usilor „pierdute”; doar li s-a atras atentia ca nu pot lua nimic fara sa intrebe in prealabil. 😀 😀 😀La Bruxelles NU exista scandaluri; nu se face valva pentru NIMIC. totul e acoperit, bagat „sub pres”, trecut cu vederea. Nu „scapa” informatie, nu exista necinste, desi, se fura ca-n codru si se cheltuiesc bani grei, cu tot felul de mofturi inutile… Nu mai contabilizam mutarea anuala, pe timp de vara, de la Bruxelles la Strasbourg, care costa zeci de milioane de euro: se transporta acte, calculatoare, mobilier. Se inlocuiesc cele deteriorate pe drum. Se reconditioneaza birourile, se lasa aerul conditionat sa mearga non-stop cel putin o saptamana inainte de mutare, pentru a verifica instalatia si pentru a reimprospata aerul din cladire, se consuma tone de apa, nu numai cu curatenia, dar mai e si lasata sa curga non-stop pret de cateva zile, pentru a curata depunerile de pe conductele nefolosite un an de zile, etc,etc,etc. Iar dupa doua luni, are loc operatiunea inversa. Cu aceleasi costuri imense, la care se adauga costurile de revizie, reparatii, etc facute la Bruxelles, in timpul in care Parlamentul a functionat la Strasbourg.
Si „povestile” curg, zi de zi, zi dupa zi…
Toate astea, ne place sau nu, se intampla pe banii contribuabilului european. Si trebuie sa inceteze.
