COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Președintele Iohannis a ales o cale de abordare destul de diferită de aceea a partizanilor săi care l-au îndemnat în diferite chipuri să denunțe Decizia Curții Constituționale.
După reuniunea cu delegația Comisiei de la Veneția, președintele Klaus Iohannis a fost asaltat de întrebările ziariștilor referitoare la decizia recentă a Curții Constituționale. Va semna sau nu decretul de revocare a procurorului-șef Laura Codruța Kövesi?
Președintele nu a dat un răspuns direct. Cu toate acestea este de reținut că, deși a afișat o atitudine de nemulțumire față de Decizia Curții, nu a căutat să-i submineze autoritatea. La un moment chiar, răspunzând la o întrebare directă, președintele a înlăturat rapid presupunerea că ar acuza Curtea de politizare. Este un detaliu, dar unul major. Nu contează acum ”sinceritatea” declarației, adică relația cu convingerile sale intime, căci numai afirmația publică participă cu adevărat la jocul politic. Președintele Iohannis a ales, așadar, o cale de abordare destul de diferită de aceea a partizanilor săi care l-au îndemnat în diferite chipuri să denunțe decizia Curții Constituționale. E de pe acum un indiciu privind decizia sa viitoare, deși nu ar trebui să tragem concluzii pripite.
În orice caz, președintele a dorit să abată atenția de la cazul particular al procurorului-șef al DNA și să o dirijeze către o problematică mai generală și, în optica sa, mai importantă. Decizia Curții – a semnalat președintele – pune mai multe probleme privind organizarea instituțională a statului, care ar pretinde o clarificare chiar mai înainte de a discuta ce se va întâmpla cu actuala șefă a DNA. El a insistat chiar în a spune că, ”paradoxal”, este extrem de important să fie rezolvate în prealabil chestiunile mari, de principiu. Iar acestea sunt trei: 1.lupta împotriva corupției ar putea avea de suferit prin modificarea statutului procurorilor; 2. ministrul de justiție ar dobândi puteri exagerate, devenind un ”superministru”; 3. Decizia CCR se adaugă altor eforturi succesive ale majorității politice de diminuare a puterii președintelui.
Nu a fost însă prea clar cum intenționează președintele să discute sau să clarifice aceste subiecte. El a admis că ar putea organiza un referendum, dar numai ca ”etapă finală” a unor consultări și dezbateri cu toți cei interesați. În sfârșit, în privința prerogativelor prezidențiale a dat de înțeles că nu exclude declanșarea procedurii de revizuire a Constituției.
O mică precizare de context: presa obișnuiește să simplifice excesiv și vrea răspunsuri clare, pe care să le poată simplifica și mai mult în titluri ”stridente”. Nimeni nu urăște mai mult nuanțele decât presa care are nevoie pur și simplu de contrast. Dar președintele, deși a avut dreptate să pretindă un spațiu de reflecție pentru problemele de ordin general, nu a reușit să dea impresia că are în vedere o planificare realistă a unor etape politice. A fost prea vag. Cum s-ar putea iniția, de exemplu, procesul de revizuire a Constituției?
Pe de altă parte este clar că subiectul e important. Prerogativele președintelui reprezintă de mai bine de un deceniu partea cea mai sensibilă din actuala Constituție, partea cea mai nereușită prin caracterul ei conflictual. Am asistat la nenumărate crize politice, la două suspendări și două referendumuri de demitere și se vorbește astăzi din nou, deși e mult mai puțin probabil să se întâmple, despre o nouă suspendare.
În fine, e cert că PSD caută să erodeze puterile președintelui, dar o face prin mijloace legale și nici nu ascunde că ar prefera o republică parlamentară. De fapt, PSD s-a exprimat mai puțin, dar liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu a pledat de multă vreme în favoarea unui regim parlamentar în detrimentul prezidențialismului. Problema aceasta va continua și pe viitor să provoace cele mai teribile conflicte, dacă nu va fi rezolvată printr-o revizuire a Constituției. Semiprezidențialismul se vădește din nou cea mai nefericită soluție pentru toate taberele. Președintele Iohannis s-a întrebat pe bună dreptate: ”Poate e nevoie de o clarificare în Constituție? Arhitectura statului e bine gândită?” Întrebările sunt retorice și ele au fost puse periodic în toate momentele de criză din ultimele două decenii. Cu siguranță că e nevoie de o clarificare constituțională, dar din păcate nimeni nu pare destul de hotărât să ducă procesul la bun sfârșit.
