Deutsche Welle traduce războiul din PSD

Semnele unei separații între Guvernul condus de Sorin Grindeanu și conducerea PSD sunt tot mai ușor de remarcat. Nu mai e un secret că președintele PSD, Liviu Dragnea nu mai controlează guvernul cu strictețea pe care o anunța în prima zi, atunci când împreună cu președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu îl însoțea pe tânărul premier către biroul său din Palatul Victoria. Premierul a luat distanță față de mentorii săi. Dacă ar fi să credem sondajele recente de opinie, poziția relativ autonomă și faptul de a se fi concentrat pe teme economice i-au adus câștig de cauză, căci încrederea care i se acordă o depășește cu mult pe aceea de care beneficiază liderul partidului Liviu Dragnea. Sorin Grideanu, cu totul necunoscut până la începutul anului, apare în proximitatea lui Klaus Iohannis. E adevărat că toți liderii politici se află ca nivel de încredere mult sub 50% ceea ce spune multe, dar ca poziție relativă, premierul luat cu asalt de manifestanții din Piața Victoriei și părând destinat unei cariere de lepidopteră, a rezistat surprinzător de bine. În treacăt fie spus, el nu are cu adevărat consistența unui lider politic în toată puterea cuvântului, părând doar să execute ”figurile impuse” ale rolului său și cu un efort destul de vizibil, dar contextul și capacitatea sa de adaptare l-au ajutat.

Astăzi aerul de independență în relația cu conducerea PSD uimește, dar în realitate cordonul ombilical a fost tăiat atunci când a fost abrogată ordonanța 13 și când a fost numit la Justiție Tudorel Toader, un om în măsură să garanteze o nouă orientare în politica judiciară. Se pare că aceia care l-au bănuit pe profesorul de drept că face un joc abil menit să înșele susceptibilitățile justițiarilor s-au înșelat, el fiind numit acolo tocmai ca să ia măsuri împotriva politicii pe care o urmărise până atunci partidul. Partea mai puțin clară din această evoluție a lucrurilor e legată de contribuția voluntară a lui Liviu Dragnea la această reformulare și care a fost până la un punct reală. Apoi s-a văzut limpede – și nimeni nu mai ascunde acest lucru – că șeful PSD nu mai are niciun control asupra politicilor de la Justiție. Dar asta înseamnă, de fapt, că șeful PSD Liviu Dragnea nu mai are niciun control asupra guvernului sau poate că Justiția se conduce ca un departament complet separat.

Atunci când președintele Klaus Iohannis ceruse Guvernului în Parlament să facă mai mult decât o schimbare de ministru sau mai mult decât o schimbare de fațadă, el ceruse, se pare, în forma aceea lacunară, o schimbare reală de curs la Justiție. Iar numirea lui Tudorel Toader a fost cea mai bună garanție că lucrul acesta se va întâmpla, căci fostul judecător la Curtea Constituțională are abilitatea și autoritatea necesare ca să impună lucruri uneori surprinzătoare, așa cum a fost raportul de evaluare a parchetelor. În orice caz, după câte s-au întâmplat, inclusiv scandalul din jurul arhivei SIPA, nimeni nu se mai îndoiește că ministrul Justiției e independent față de PSD și deopotrivă față de premierul Grindeanu, chiar dacă independent în mod absolut nu poate fi. Interesant este că ministrul justiției pare uneori de-a dreptul impenetrabil, dar numai dacă judecăm după faptele vizibile.

Schimbarea de curs la Justiție a fost condiția pentru ca Guvernul Grindeanu să-și poată urma politica economică și socială pe care o promisese. Câtă vreme respectă pactul, Guvernul, deși nemulțumește profund marile afaceri care se desfășoară în România, va păstra posibilitatea de a-și pune planul în aplicare. În cele din urmă, faptul că alegerile au fost câștigate în mod categoric de PSD a fost un argument important. Prin urmare, pacea relativă care a urmat schimbării de curs i-a permis lui Sorin Grindeanu ca, în ciuda startului catastrofal, să urmeze un traseu ascendent. A fost ajutat desigur și de circumstanțele economice care au fost favorabile României. Potrivit datelor preliminare, economia a crescut în primul trimestru al anului cu 5,7%, fapt care îi va prilejui premierului încă multe luni de calm politic. Nu Guvernul a provocat creșterea, dar presupoziția cu care se lucrează de regulă este că un guvern e acceptabil atâta timp cât nu distruge economia. În fine, a lucrat în favoarea liniștii și faptul că Guvernul a respectat politica de apărare la care se angajase președintele Iohannis.

Deunăzi, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, critica cu multă nemulțumire la televiziune conduita Guvernului Grindeanu care s-ar fi izolat cu totul de conducerea PSD, fiind mai puțin receptiv la solicitările sale decât guvernul condus de Dacian Cioloș. Firește, au apărut îndată speculații cu privire la supraviețuirea Guvernului. Dar realitatea este că stabilitatea la care s-a ajuns după începutul furtunos de an e un argument foarte puternic care va zădărnici orice tentativă de schimbare.