COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
În ciuda unor insistente mesaje de mobilizare, manifestația antiguvernamentală menită să bruieze ședința Guvernului pe tema reformei fiscale a fost sub așteptări.
Organizatorii protestului de miercuri din Piața Victoriei au inserat la un moment dat un îndemn interesant: ”Facem apel la marile companii din România să susțină acest protest și să le dea câteva ore libere prin rotație angajaților, pentru a veni alături de noi. Să nu se lase intimidate de teoriile conspirației și să înţeleagă că este ultima șansă de a lupta împotriva unei Revoluții Fiscale care le va pune în pericol business-ul”. Ce-i drept apelul pare cu totul naiv, căci se adresează unor companii ca Mega Image, Kaufland, Lidl, Carrefour, etc (lista întreagă pe ziare.com), care trăiesc din vânzări și înțeleg foarte bine ce le priește și ce nu din reformele anunțate.
Dar partea cea mai interesantă este referința la ”teoriile conspirației”. Probabil că nu e nevoie să dăm explicații. Se spune de luni în șir, de fapt începând din 2015, că la originea acestor manifestații antiguvernamentale ar fi SRI-ul, singur sau în colaborare cu alte agenții partenere care au interesul să țină România pe o anumită linie de evoluție economică și politică cât mai îndepărtată de suveranismul ungurilor și polonezilor.
Lumea românească s-a schimbat într-un mod dramatic. În 1990 bunăoară ar fi trecut drept o absurditate imposibil de gândit ca o manifestare de protest să fie pusă pe seama Securității. Manifestanții se temeau cel mult ca printre ei să nu se strecoare provocatori care să deturneze protestul sau să provoace violențe cu consecințe ușor de prevăzut. Mașinile blindate încărcate cu scutieri, cu motoarele huruind în ralanti, așteptau de ficare dată pe străzile laterale. Era limpede cine sunt unii și cine sunt alții și chiar dacă agenți în civil se mai puteau disimula printre rebeli, imaginea de ansamblu se contura fără dificultăți.
Acum însă imaginea e cu totul tulburată și suspiciunile cele mai negre apasă asupra manifestațiilor de protest, începând cu manifestațiile din vara lui 2015 prilejuite de tragedia de la clubul Colectiv. E important ce se spune chiar dacă nu e adevărat, pentru că bănuielile, suspiciunile, zvonurile fac parte inextricabilă din țesutul societății și îi compun fizionomia. ”De ce te temi?” ar întreba un psiholog și răspunsul ar fi relevant fie că motivul temerii ar fi real, fie că ar fi pur imaginar. Când serviciile de siguranță a statului sunt percepute ca forțe manipulatorii menite să țină politica sub control, societatea are o problemă care nu trebuie subestimată. ”Simple speculații care nu trebuie luate în seamă, ci dimpotrivă combătute și ridiculizate”, se poate răspunde, dar este greșit căci este ca și cum un bolnav se plânge că are coșmaruri, iar medicul îl ia peste picior.
Un lucru e cert, suspiciunile cele mai grave de ordin general au trecut din spațiul ”popular” al zvonisticii în lumea profesioniștilor de formație academică care au ajuns la rândul lor să zgâlțâie puțin eșafodajul acesta al aparențelor imaculate punând întrebări cel puțin incomode. Bunăoară, Alina Mungiu, profesoară universitară la Berlin, dar și combatantă cu stagii vechi pe frontul mobilizărilor civice, punea recent sub semnul întrebării puritatea manifestațiilor care au avut loc în 2015: ”Dacă la Colectiv a triumfat justiția, de ce Victor Ponta a fost achitat în dosarul care i se făcuse în acele zile, de spălare de bani, pentru un onorariu declarat și cu impozit plătit de la firma lui Dan Șova? Și de ce manifestanții ‘#rezist’ nu au strigat nici o dată contra vreunui serviciu secret, deși am publicat dovezi că banii proiectelor SRI ca SIL ajung la firme ale fostei securități, dar vor în schimb ‘depesedizarea’ Curții Constituționale, deși toate deciziile care deranjează au fost luate unanim, cu o singură excepție (deci și de judecători care nu sunt numiți de PSD), iar Maya Teodoriu, numită de PSD, a defectat la ultima decizie?”(romaniacurata.ro).
Întrebarea e logică, atât de logică, încât devine dueroasă. Dar admitem provizoriu că în istorie nu tot ce pare logic e adevărat. După cum rămânem încredințați că în istorie adevărul iese întotdeauna la iveală.
În sfârșit, revenind la punctul de plecare, observăm că în ciuda unor insistente mesaje de mobilizare, manifestația antiguvernamentală menită să bruieze ședința Guvernului pe tema reformei fiscale a fost sub așteptări. Au devenit oamenii mai circumspecți sau poate pur și simplu ora a fost nepotrivită?
