COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Prima problemă legată de Sorin Grindeanu nu a fost legată de parcursul său profesional, ci de o mărturisire pe care nimeni nu i-o ceruse și care tocmai de aceea a părut stridentă.
Cartea pe care a publicat-o prim-ministrul, Sorin Grindeanu, despre un subiect de analiză matematică pare de negăsit. De aceea, cercetătorul Sergiu Moroianu de la Institutul de Matematică al Academiei l-a invitat pe autor să-și prezinte cartea personal într-un mediu de profesioniști receptivi. E oare începutul unui nou scandal de plagiat?
Prim-ministrul a prezentat, ce-i drept, coperțile cărții pe pagina sa de facebook, dar despre conținutul ei nu a oferit nici cea mai mică dovadă, ca, de exemplu, sumarul sau începutul primului capitol. Ipoteza cea mai sumbră ar fi că lucrarea sa este, de fapt, un plagiat care în contextul politic de astăzi nu mai poate fi expus. Cum să ne explicăm altfel tăcerea premierului și neglijența cu care și-a prezentat ”dovezile”? Cum să ne explicăm indiferența cu care pare să trateze bănuielile cele mai dezonorante? Când a fost prezentat prima dată în calitate de candidat la funcția de prim-ministru cineva remarca cu ușurare amuzată că viitorul premier nu deține titlul doctor, dar relaxarea a fost de scurtă durată, căci a apărut problema acestei cărți fantomatice despre Integrala Lebesgue-Radon.
Prima problemă legată de Sorin Grindeanu nu a fost însă legată de parcursul său profesional, ci de o mărturisire pe care nimeni nu i-o ceruse și care tocmai de aceea a părut stridentă. Ca să dovedească că nu are nicio legătură cu SRI-ul, el a invocat memoria bunicului pe linie maternă care fusese închis la Sighet. În principiu, este o ascendență onorantă, dar ce legătură are cu SRI-ul? A fost limpede că aveam de a face cu un om imatur din punct de vedere politic. Căci a spune că descendentul unui fost deținut politic nu poate avea relații cu SRI înseamnă a pretinde că serviciul secret de astăzi e identic cu fosta Securitate. Sau că mare lucru nu s-a schimbat. În fine, nu este imposibil ca cineva să creadă acest lucru, dar nu din interiorul partidului în care s-a înscris încă de pe vremea lui Ion Iliescu.
Așadar tânărul premier a spus o prostie din dorința de a-și consolida profilul ”democratic”, dar una care-i dezvăluie imaturitatea. La prima confruntare cu presa a ținut să invoce figura bunicului ca figură tutelară și protectoare. Acest lucru mai arată că el se aștepta ca ”pericolul” să vină dinspre cercurile anticomuniste, dinspre cei care pe durata a aproape un deceniu, începând din 1990, au pretins o lege a lustrației și, în consecință, și-a fabricat un scut din imaginea bunicului deținut politic.
Pericolul acesta, așa cum bine s-a văzut, era însă pur imaginar, căci societatea românească s-a schimbat radical, dar asta mai arată că nu era deprins să vadă viața decât de pe un singur versant, acela al ascendenței sale reale fesenisto-pedeseriste și că avea o imagine neclară despre ”ceilalți”. Chiar dacă a spus un lucru adevărat, el a mințit în esență, construindu-și un profil pe gustul adversarilor bănuiți. În cele din urmă s-a văzut că pericolul în ceea ce îl privește venea din cu totul altă parte și că manifestanții care i-au cerut demisia în Piața Victoriei au o viziune asupra politicii care nu mai are nicio legătură cu anticomunismul anilor 90.
În orice caz, premierul are un fel foarte relativist de a gândi demnitatea personală. De vreme ce își poate modula identitatea ca să pară pe gustul unora sau altora, nu ar fi de mirare ca lucrarea sa despre Integrala Radon să fie și ea doar ”o aparență” convenabilă. Iar dacă nu este așa stă în puterea lui să demonstreze.
