COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Problema desemnării prim-ministrului continuă să întrețină la București o ambianță tulbure și tensionată.
Care este premisa pe care se bazează refuzul președintelui Klaus Iohannis de a-l desemna pe Liviu Dragnea premier? Este vorba, neîndoielnic, de necesitatea ca exponenții statului, la cel mai înalt nivel, să fie ireproșabili. Ca să poți impune o decizie, este necesar să fii inatacabil și mai ales să demonstrezi că propria ta conduită este consistentă cu principiile afișate.
O anecdotă culeasă din Talmud ne amintește experiența unui vechi rege din Israel, care avea o grădină frumoasă cu pomi ale căror ramuri bogate se răsfrângeau deasupra aleii publice. Într-o zi, vine la el un dregător și îl întreabă cum să procedeze, căci a fost somat să taie ramurile pomilor care depășeau limita grădinii sale către străzile dimprejur. Întoarce-te mâine, i-a spus regele, dar între timp a dispus grabnic să se taie ramurile pomilor săi. A doua zi omul se intoarce și regele îi ordonă să taie ramurile prea lungi. Bine stăpâne, întreabă dregătorul, dar pomii din grădina voastră? I-am tuns deja, a răspuns regele (Paroles du Talmud, Ovadiah Camhy).
În cazul desemnării prim-ministrului, președintele României nu poate impune o hotărâre dacă nu procedează la fel în toate situațiile, dacă nu demonstrează că aplică tuturor și chiar lui însuși aceeași măsură. Desigur el poate încerca și poate reuși și prin diferite instrumente de coerciție (puterea legală e de partea sa, mass-media e de partea sa, diplomațiile occidentale de asemenea), dar deciziile sale nu vor impune respect și nu vor fi acceptate în conștiințele oamenilor, dacă nu vor părea juste.
Din nefericire, în momentul de față, autoritatea morală a președintelui este șubrezită din cauza indiferenței jucate cu care a tratat cazul Laurei Codruța Kövesi. Faptul că șefa DNA deține ilicit titlul de doctor, de care profită nu doar moral, ci și material, este o mare slăbiciune a statului român și implicit a președintelui însuși. Dacă CNATDCU a validat sau nu acuzația de plagiat e chiar secundar, căci același organism a arătat că teza e sub standardele cerute și că nu ar trebui în niciun caz să fie publicată. Am semnala doar o excelentă analiză a unui tânăr doctorand în filosofie, Paul-Gabriel Sandu, care demonstrează de ce lucrarea Laurei Codruța Kovesi este totuși un plagiat grosolan și nu unul abia deslușit (”Minima imoralia: Cazul Kovesi și dublul standard al doctoratelor fără plagiat”, Criticatac). Dar oricum am interpreta faptele, titlul de doctor este necuvenit, șefa DNA complăcându-se într-o teribilă impostură, care apasă grav asupra credibilității anchetelor anticorupție.
Se va obiecta poate că situația Laurei Codruța Kovesi, formal vorbind exonerată de orice vină, nu seamănă cu cea a lui Liviu Dragnea care a fost condamnat de un tribunal. Dar președintele însuși a explicat că nu legea propriu-zisă îl interesează (Legea nr. 90/2001), ci principiul în sine și că ar fi insistat asupra deciziei sale chiar dacă legea nu ar fi existat. Așadar președintele a pus problema nu în termeni juridici, ci în termeni morali și de principiu politic. Și președintele are dreptate: nu legea contează (ea ar putea fi invalidată, de viitorul Parlament sau de Curtea Constituțională), ci principiul care oferă ”suveranului” autoritatea morală de a impune ”supușilor” săi anumite decizii.
Am văzut că mulți oameni politici și ziariști se străduiesc acum să-l convingă pe Liviu Dragnea să renunțe la ambițiile sale și să nu provoace o criză și au dreptate din punct de vedere practic. Dar dacă președintele nu va decide să-și extindă aria intransigenței morale, lumea va rămâne cu sentimentul apăsător că s-a comis o nedreptate. Iar o putere nedreaptă va fi pusă mereu sub semnul întrebării și nici măcar proiectele bune nu vor putea fi duse la bun sfârșit. Prin urmare, domnule Președinte, ce facem cu pomii din grădinile voastre?
