UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Înalta Curte de Casație și Justiție arată în motivarea sentinței sale în cazul Iohannis vs ANI că legea invocată este inoperabilă și lasă să se vadă căile prin care ANI putea iniția persecuții politice.
Sentința ICCJ prin care președintele Klaus Iohannis câștiga definitiv procesul cu ANI a pus capăt unor speculații bolnăvicioase care urmăreau decredibilizarea actualului președinte în folosul unei opoziții ”pirat”. De atunci lucrurile au intrat în ordine, dar motivarea sentinței nu este nici ea lipsită de importanță. Publicată cu întârziere de câteva luni, motivarea Înaltei Curți este un eveniment judiciar menit să dea o nouă orientare proceselor de incompatibilitate. Să ne amintim, pe scurt, că primarul Sibiului (la fel ca mulți alți primari din țară) fusese acuzat că s-ar fi găsit într-o situație ilicită, deoarece ar fi participat la deciziile societății locale de canalizare. Am scris de mai multe ori despre aceste subiect arătând că legea însăși e proastă, căci insinuează un conflict de interese acolo unde nu există. Altfel spus stabilește o incompatibilitate fără să arate în ce ar consta interesul personal (și prin asta vinovat) al celui vizat. Dar Înalta Curte nu comentează direct calitatea legii și, așa cum știm, nici Curtea Constituțională nu a invalidat-o. De ce? Căile Curții Constituționale sunt misterioase și nu e locul acum să dezvoltăm subiectul.
Totuși Înalta Curte spune, la finalul motivației sale, ceva extrem de important. După ce arată că fostul primar al Sibiului nu se găsea în incompatibilitate nici măcar dacă am lua legea în litera ei oarbă, judecătorii adaugă:
”Dincolo de particularitățile oricărei situații de fapt nu se poate afirma de plano că funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, calificarea de facto urmând a se stabili în raport de circumstanțele fiecărei cauze”. (luju.ro)
Ce înseamnă asta? Că nu există o situație generală de incompatibilitate care poate fi codificată în lege. Dacă trebuie analizat de la caz la caz, înseamnă că nu poți aplica legea, căci aceasta se referă la o situație valabilă în toate cazurile. De fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție ”a desființat” legea incompatibilităților fără să o spună explicit.
Am arătat mereu că sistemul legal din România se află în situația celui care suflă și în iaurt. Din 2005 încoace, începând cu ministeriatul Monicăi Macovei, s-au adoptat legi excesive menite să acopere toate unghiurile și să nu lase corupției nicio portiță. Intenția a fost lăudabilă și am susținut-o la vremea resectivă cu toată convingerea. Dar încetul cu încetul au ieșit la iveală defecțiuni care ar trebui corectate, căci riscă să producă efecte secundare extrem de grave. ANI ajunsese să hărțuiască oameni onești și de la o vreme deciziile sale erau tot mai des invalidate în justiție. Să nu uităm însă că un proces și o suspiciune bine întreținută fac aproape la fel de mult rău ca o condamnare.
Cazul particular al președintelui Iohannis ne arată în ce fel o lege de acest tip poate deveni un instrument politic periculos. Din fericire lucrurile au fost rezolvate în ultimele luni cu tact, dar să nu uităm aluziile otrăvite și declarațiile explicite ale unor competitori politici care anunțau scoaterea din cursă a lui Klaus Iohannis. Ba mai mult, aceeași actori politici sugerau că România s-ar pregăti de alegeri prezidențiale anticipate.
Șeful ANI, Horia Georgescu, care dirija sesizările, se află acum într-un prelungit arest preventiv. Motivele arestării sale nu au legătură cu modul în care își exercita atribuțiile în fruntea instituției, dar istoria ultimilor ani ar trebui să fie avută în vedere atunci când va fi numit un nou președinte al instituției.
