Georgescu este transformat de mass media și de politicienii tradiționali din victimă în omul providențial. Atunci când un fost membru CNSAS – Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității – a acuzat-o pe mama prezidențiabilului radical că ar fi fost membră a Mișcării Legionare, lui Georgescu i s-a mai făcut un serviciu: pentru că nu au fost aduse dovezi din care să rezulte că mama lui ar fi făcut vreo crimă și pentru că în cultura autohtonă mama e cumva sacră, nu te iei de mama nimănui fără consecințe. Deci, demantelarea acestui trecut mai degrabă îl ajută, decât îl încurcă pe Georgescu. El rămâne cel care se bate cu balaurul cu zeci de capete, cu Justiția națională și europeană, cu presa care-i atacă mama și caută mereu ceva împotriva lui, cu cei care vor să-l împiedice să candideze. E transformat în cel nedreptățit, în eroul care cu cât întâmpină mai multe piedici, cu atât devine mai puternic, dar care are de partea lui și oameni buni, care îl apără uneori de ce e mai rău: „sunt profesioniști în sistem, asta garantat”, pe care susține că îi „cunoaște personal”. Unii dintre ei chiar din serviciile secrete, după cum a declarat Călin Georgescu la Marius Tucă Show explicând că e vorba despre „oameni de bună credință” care îl „informează permanent”, îi arată rapoarte, pe scurt îl țin la curent cu tot ceea ce se întâmplă important în țară și în afară, afirmă Deutsche Welle într-un comentariu.
Ce fel de rapoarte vede oare Călin Georgescu? Ar fi nevoie de o anchetă în interiorul serviciilor secrete? N-ar trebui parlamentul să ceară mai multe informații despre conexiunile prezidențiabilului radical cu „sistemul”? Absența oricăror dovezi serioase asupra fraudelor de la primul tur de scrutin al prezidențialelor din 24 noiembrie, pe baza cărora au fost anulate alegerile, sugerează că omul a fost nedreptățit. De altfel, întreaga lui campanie se bazează pe faptul că el ar fi singur împotriva tuturor. Această percepție e întreținută însă de instituțiile statului, de parlament, de serviciile secrete, de parchet, care îi permit, nu doar să se victimizeze în voie, ci şi să amenințe, fiindcă atunci când vorbește despre pârghiile pe care le are în serviciile secrete sugerează că adversarii săi n-ar trebui să se pună cu el, mai spune DW.
