COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Moțiunea de cenzură depusă de PNL nu a produs o impresie puternică, dar nu pentru că a primit voturi puține (doar 159 de voturi din 233 necesare), ci pentru că s-a mulțumit cu efecte facile.
Moțiunile de cenzură au decepționat de cele mai multe ori, dar nu pentru că au fost respinse, ci pentru că au pus în scenă o retorică goală. În loc să profite de ocazie și să disece pe viu activitatea guvernului, cu seriozitate maximă, membrii Parlamentului se cheltuiesc într-o frazeologie agresivă, lipsită de consistență. În plus, se manifestă în Parlament și prejudecata că trebuie să vulgarizezi, să fii ”pe înțelesul tuturor”, riscând de fapt să produci o imagine caricaturală. În sfârșit, e chiar ciudat că mai sunt unii care își imaginează că dacă descriu realitatea în termeni apocaliptici vor putea avea câștig de cauză.
Moțiunea de joi a fost prima depusă de opoziție în această legislatură și nu a produs o impresie prea puternică, dar nu pentru că primit voturi puține (doar 159 de voturi din 233 necesare), ci pentru că s-a mulțumit la rândul ei cu efecte facile. Parlamentarii PNL și USR nu au trecut testul maturității politice. Lipsa de măsură, imaginarul catastrofic nu reușesc să convingă. A fost cu atât mai evident cu cât un alt opozant, unul cu o situare aparte și destul de incomodă, le-a oferit astăzi o frumoasă lecție de claritate și precizie politică.
Oricâte lucruri i s-ar putea reproșa lui Traian Băsescu, căci despre el este vorba, nu i se poate nega eficacitatea. Dacă alții s-au pierdut într-o vorbărie fără orizont, fostul președinte a definit situația clar și succint, fără deformări expresive, avansând apoi o serie de măsuri guvernamentale menite să corijeze dezechilibrele care deja s-au produs sau care pot fi anticipate. Pentru a reduce deficitele și a ține inflația sub control, fostul președinte a propus guvernului ca anul viitor să înghețe toate creșterile de cheltuieli, să stopeze angajările în sistemul public, să desființeze pensiile speciale, să amâne creșterea salariului minim și să suspende reducerea cotei de impozitare de la 16% la 10%.
Nu vom reproduce întregul program, care echivalează realmente cu un proiect de guvernare alternativ. Senatorul Traian Băsescu a oferit cu adevărat o bază de discuții și a anunțat chiar – în eventualiatea teoretică în care moțiunea ar fi trecut – numele persoanei pe care o consideră potrivită să conducă viitorul guvern. Surprinzător, el nu s-a autopropus, așa cum mai făcuse de câteva ori în trecut, ci l-a numit pe Siegfried Mureșan, deputat european ales pe listele PMP și care ocupă o poziție proeminentă în cadrul PPE.
Într-un anumit sens, Traian Băsescu a făcut astăzi ceea ce se numește, în termeni ambigui, ”opoziție constructivă”. Altfel spus, a colaborat cu Guvernul, cel puțin până într-un anumit punct. Va fi existat o înțelegere prealabilă? Nu știm, dar nu este obligatoriu. Senatorul Traian Băsescu avea destule motive poate nu atât să atenueze efectul criticilor parlamentarilor PNL, cât să le administreze acestora o lecție de inteligență și eficacitate politică. În plus, fostul președinte și opozanții PNL-USR se găsesc pe poziții diferite cât privește tratamentul Justiției, un alt subiect care divide lumea în tabere ireconciliabile. Dar indiferent de motivații, experiența și competența s-au dovedit astăzi a fi de partea lui Traian Băsescu.
Despre intervenția președintelui UDMR, Kelemen Hunor, nimeni nu s-a îndoit însă că urma să încline de partea guvernului, chiar dacă s-a străduit să urmeze o cale de mijloc, aparent neutră. A spus însă și el lucruri interesante, trecute de obicei sub tăcere, din cauză că se opun percepțiilor comune, cum ar fi faptul că o parte din măsurile fiscale ale guvernului ”de stânga” par scoase din arsenalul practicilor neoliberale. În plus, observația i-a permis să formuleze o aluzie misterioasă cu multe adrese: ”În România, nimic nu e ceea ce pare, ci cu totul altceva”.
În fine, să nu uităm că prim-ministrul Mihai Tudose a ținut să mulțumească atât lui Traian Băsescu, cât și lui Kelemen Hunor, un gest ușor de înțeles, dar care sporește ambiguitatea situației.