COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAŢIU PEPINE:
Nu victoria PSD a surprins, ci disproporția și mai ales decăderea abruptă a unui partid care în urma unei fuziuni (PDL+PNL) avea ambiția unei largi reprezentări a orientărilor de dreapta.
Rezultatele oferite de exit-poll-uri au fost confirmate de numărătoarea voturilor. PSD a câștigat alegerile parlamentare și va forma guvernul, în alianță cel mai probabil cu ALDE. Iată rezultatele după numărarea a 99% din voturi: 1) la Camera Deputaților, PSD-45,94%, PNL -19,95%, USR-8,63%, UDMR-6,3%, ALDE-5,66% și PMP -5,09%; 2) la Senat, PSD- 46.08%, PNL- 20,35%, USR-8,73%, UDMR-6,29%, ALDE-6,08%, PMP-5,37%.
Știrea dimineții este că PMP trece pragul electoral, reducând voturile destinate redistribuirii și consolidând opoziția. Rămân două necunoscute: care va fi propunerea de prim-ministru a majorității deja constituite și dacă UDMR va fi cooptată la guvernare. Președintele PSD a lăsat aseară deschisă orice posibilitate în privința partidului maghiarilor și putem presupune că decizia va depinde integral de factori externi. În fine, rămâne să vedem reacțiile președintelui Klaus Iohannis, mai ales că Liviu Dragnea nu a abandonat ideea de a deveni prim-ministru.
Până atunci să vedem cum se explică votul de ieri. Dreapta, în accepțiunea din ultimii 25 de ani, a suferit o prăbușire dramatică. Două partide (PDL+PNL), care împreună făceau peste 50% în 2008, au ajuns astăzi la scorul celui mai slab partid de atunci. Disproporția acestui scor e șocantă, dar nu cu totul neprevăzută.
În primul rând se dovedește încă o dată că divorțul dreptei de temele conservatoare este neproductiv. Încă de acum 10 ani, PDL manifesta o viziune liberal-progresistă, abandonând PSD-ului toate preocupările tradiționaliste. Deși nu sunt puse cu acuitatea din politica americană, temele conservatorismului social contează mult în România, atât doar că ele sunt lipsite de prestigiu intelectual. Linia modernist-lovinesciană și cea neo-marxistă, ambele virulent antiortodoxe, au dominat până acum dezbaterea intelectuală, punând temele conservatoare în inferioritate. Am arătat recent că noul PNL, în ciuda unor mesaje de semn contrar, a sfârșit prin a se afilia implicit curentului liberal-progresit prin susținerea Guvernului Cioloș, care sistase încă din prima zi finanțarea lăcașelor de cult.
În al doilea rând, dreapta plătește scump obstinația cu care s-a agățat de ideologia anticorupție în detrimentul unor programe politice consistente. Faptul că politicienii dreptei au tins să se legitimeze prin ”integritate” și ”anticorupție” mai mult decât prin politici economice și sociale le-a fost fatal. Există un electorat preocupat cu predilecție de aspectul acesta ”tehnic” al integrității, dar este vorba, în general, de un electorat restrâns, a cărui viață materială este pe deplin asigurată și pentru care miza politică stă mai mult în forma guvernării decât în conținuturile sale.
În al treilea rând, dreapta s-a așezat împotriva unui curent care străbate întreaga Europă și care favorizează suveranismul împotriva federalismului european și localismul împotriva globalizării. În România temele acestea nu sunt puse explicit, dar ele lucrează subteran și au contribuit și ele într-o oarecare măsură la victoria PSD și la înfrângerea dreptei, care a ales calea fidelității europene cu orice preț. Am citat și cu altă ocazie un studiu minuțios al Fundației Konrad Adenauer, din care reieșea că mai mult de jumătate dintre cetățenii țării (51%) apreciază că deciziile politice din România sunt puternic influențate de UE. Studiul consemnează afirmații neutre, dar nu e greu să ne dăm seama că, în contextul unei stări generale de insatisfacție față de situația economică a țării, aceste opinii au dobândit semnificația unei dezavuări. Este, dacă ne uităm la alegerile de duminică, exact scorul pe care l-au obținut PSD și ALDE împreună.
Realitatea este că PSD nu este un partid eurosceptic și că și-a exagerat propriul suveranism prin metafore și aluzii, în timp ce PNL a făcut exces de autocriticism național.
În fine, s-a remarcat pe bună dreptate că votul de duminică a avut și semnificația unui plebiscit privitor la calitatea mandatului lui Klaus Iohannis. PNL a adunat abia jumătate din voturile președintelui din primul tur în 2014! Ezitant, fără busolă, cu mesaje anticreștine aplaudate de stânga radicală, președintele a generat, se pare, un puternic curent anti-PNL.
