COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE
Anularea unui eveniment care făcea parte de multă vreme din viața rituală a statului și societății românești este cel puțin surprinzătoare.
Președinția a anulat recepția care se organiza la Palatul Cotroceni, în fiecare an de 1 Decembrie. Era o parte din seria de manifestări dedicate zilei naționale și un prilej de rememorare a unui eveniment epocal din istoria României. Anul acesta însă recepția nu se va organiza din cauza întâmplării tragice de la clubul Colectiv din București.
Impresia noastră este că decizia este greșită și că ea se bazează pe o confuzie de planuri. Recepția de la Palatul Cotroceni nu a fost niciodată o sindrofie veselă, un banchet prea îmbelșugat sau te miri ce formă de celebrare a bucuriilor personale. Cu alte cuvinte, nu a fost nicio manifestare privată cu desfășurări lipsite de măsură, dar nici măcar o manifestare publică de natură carnavalescă. Recepția de la 1 Decembrie – cel puțin cum a fost ea organizată în mandatele președintelui anterior (aici nu e vorba de persoane, ci de politica statului) – a fost o formă sobră de celebrare a Unirii Regatului României cu Transilvania și un fel de a medita asupra reverberațiilor acelui eveniment asupra politicii prezente. La recepție participau politicieni din toate partidele, oameni de cultură, diplomați străini, ziariști și totul se desfășura într-o ambianță ceremonială. Așadar e cu totul greșit să presupunem că o astfel de ceremonie care ține de viața statului ar aduce vreo atingere memoriei victimelor de la clubul Colectiv. După această logică orice tragedie privată ar trebui să paralizeze viața publică.
Nu suntem singurii care au fost cel puțin nedumeriți de această decizie. Fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, nota pe pagina sa de facebook: ”Zilele naționale trebuie, totuși, marcate; în cazul zilei de 1 Decembrie, din respect pentru cei căzuți în primul război mondial, mai numeroși, în orice caz, decât victimele recentelor tragedii. Să sperăm, însă, că președintele va da o recepție de 10 mai, așa cum demult tot spun că s-ar cuveni.”
Cel puțin așa cum a reieșit din argumenția oferită publicului, Președinția a confundat într-un mod surprinzător planul vieții de stat cu planul vieții private. Sau, dacă ar fi să adâncim analiza, cei care au luat decizia au tins să dea întâietate unor evenimente private în detrimentul unor manifestări rituale ale vieții publice. E nu doar o confuzie de planuri, așa cum spuneam mai sus, ci și o schimbare de accente și priorități.
Dar, așa cum arăta Theodor Paleologu, chiar dacă am face o comparație a celor două evenimente exclusiv pe planul vieții private (tragedii nenumărate, suferințe incomensurabile) și tot nu am avea motive să plasăm incendiul de la clubul Colectiv înaintea Primului Război Mondial. Ceva nu e în regulă cu această totală răsturnare de perspectivă, care mărturisește mai curând o regretabilă amnezie istorică.
În sfârșit, nu avem nicio garanție că motivația invocată este și cea adevărată. Ar fi regretabil ca serviciul de protocol al Palatului Cotroceni să ignore chiar obiectul activității sale, adică protocolul statului. Cu oarecare bunăvoință am putea crede că altele au fost motivele.
E posibil, de pildă, ca președintele Iohannis să caute să supraliciteze semnificația politică a dramei de la Colectiv cu scopul de a oferi, indirect, o supra-legitimare a guvernului Cioloș. Drama de la club ar fi astfel tratată ca eveniment fondator al unei noi epoci politice. Să admitem însă că este cam disproporționat și cam lipsit de gust.
