Motivul pentru care PSD se agață de putere cu determinarea cu care o căpușă se înfige în ceafa unui miel are legătură cu un plan mai amplu: războiul informațional care-i are drept țintă pe americani și tot ce e în legătură cu malurile instituționale ale Potomacului, scrie prim vicepreședintele PNL Rareș Bogdan pe digi24.ro.
CE SUSȚINE RAREȘ BOGDAN:
Căci ce este România? O insulă latină într-o mare slavă, aflată la granița civilizației euro-atlantice, cu un sol bogat, un bazin hidrografic de invidiat și coordonate geografice aflate la intersecția unor interese enorme.
Trebuie să fii cretin, ca fost imperiu aflat la graniță, să nu-ți propui să nu o domini.
Formal nu poți, căci România face parte din UE și NATO, deci atunci încerci să influențezi politica internă.
Sugerezi unor consultanți să indice actorilor politici o direcție eurosceptică și antiamericană (pasul 1), pe urmă le furnizezi și motivul: protejarea …spațiului geto-dacic (pasul 2). Neapărat în această ordine.
Primul pas are scopul de a obține o reacție emoțională puternică în mentalul colectiv. Al doilea vine în momentul când fierbințeala se mai risipește, iar oamenii caută argumente. Și acestea vin rapid: „nu ne vindem țara”, „străinii ne vor răul”, „străinii ne-ar sărăcit, prin multinaționalele lor” (care nu citesc „Pravda”, ci publicații economice și politice americane, franțuzești, britanice etc).
În acel moment, se mai montează un episod: se amintește că polonezii și ungurii s-au protejat, iar românii au căzut victime noului imperialism.
Din nou, se obține un efect emoțional, menit a evita o întrebare din partea românilor: cine a vândut, cine a distrus, cine a dat gratis?
Răspunsul: politicienii. Guvernanții. Guvernele de stânga sau cele susținute de stânga. Dar răspunsul nu vine niciodată pe canalele de propagandă, așadar electoratul primește exclusiv manipulare.
Așa se construiește un parteneriat din culpă (căci actorul din România nu e conștient că joacă în film într-un rol indus). Dar haideți să ne imaginăm că nu e din culpă, ci e cu intenție.
Ce dovezi avem? Nu avem. Doar niște indicii.
Unu: guvernele de stânga au menținut populația în sărăcie, au înființat pungi de subdezvoltare.
Doi: guvernele de stânga au investit miliarde de euro luate pe datorie în adormirea vigilenței.
Trei: guvernele de stânga au încercat să-și blindeze puterea măcelărind legislația penală și legile după care funcționează justiția pentru a-și securiza liderii și obiceiurile.
Care a fost scopul acestora? Menținerea la putere.
Se naște, deci, o întrebare: ce câștigă fostul imperiu dacă poate influența decizia politică în România? Câștigă acces!
România este conectată la toată arhitectura a ceea ce se numește capitalism, și după cum ne amintim, sancțiunile impuse de UE și SUA au împins ursul în bârlog, nevoit să se descurce cu resursele sale istorice: gazul, propaganda, bogățiile din Siberia.
Adică mult, dar cu prețuri enorme. Și nu are acești bani. Deci joacă prin interpuși, sperând că acest balet va influența redesenarea unor spații economice.
Încă un motiv: orgoliul, profilul psihologic. E greu să digeri acuzația că te-ai transformat în șobolan, deși tu pretinzi că ești tot tigru.
În toată această construcție, alegerile sunt teribil de importante, iar un vehicul pe care mizează păpușarii este americanofobia.
Căci, nu-i așa, dacă aceștia se satură de partenerii români și îi abandonează, românii își vor căuta alt tătuc.
Între ruși și americani există o diferență esențială: primii ne văd exclusiv în genunchi, ceilalți vor un parteneriat reciproc avantajos. Primii parafează înțelegerea cu tancul, ceilalți printr-un „gentlemen’s agreement”. Primii ne-au smuls teritoriu, ceilalți ne-au ajutat să facem Marea Unire.