Ștefan Lungu este suspectat de către Elena Udrea că i-ar fi fost plasat în minister printr-o filieră SRI. Afirmația a fost făcută de către fostul ministru chiar în fața judecătorilor ÎCCJ. Lungu este unul dintre denunțătorii la adresa Elenei Udrea, scrie pe blogul său Cătălin Tolontan.
Ștefan Lungu a lucrat la început în TVR, unde era într-o relație apropiată cu șeful redacției știri de la aceea vreme, Alina Mungiu Pippidi. Mai apoi a ajuns în Kanal D și s-a lansat în afaceri. După aceea a ajuns consilierul Elenei Udrea, când aceasta era ministrul al Dezvoltării și Turismului.
Tolontan a mai scris acum câteva luni că un alt denunțător al Elenei Udrea, fosta sa bună prietenă Ana Maria Topoliceanu ar fi fost racolată de serviciile secrete. Jurnalistul Cătălin Tolontan a avansat la aceea vreme ipoteza că procurorii DNA au ajuns la Ana Maria Topoliceanu încă din ianuarie 2014, iar, în momentul în care aceasta a mers la Paris, alături de Elena Udrea şi Alina Bica, aceasta colabora cu DNA „şi nu numai atât”. Jurnalistul invocă astfel scenariul conform căruia Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lîngă Udrea.
Cătălin Tolontan și-a pus întrebarea, într-o postare, pe blogul său, dacă Ana Maria Topoliceanu este agent secret.
„Apărarea și-a format opinia că Ana Maria Topoliceanu, cea mai bună prietenă a Elenei Udrea, a jucat un rol dictat de cineva în toată perioada cînd a stat lîngă ministru.Procurorii susțin, și sursele Gazetei îi confirmă, că DNA aflase încă de la începutul lui 2014 despre banii primiți de Obreja și, în plus, de oamenii din minister de la Termogaz. Dacă descoperirea rutei banilor (cea despre care Gazeta povestea în decembrie 2013) s-a întîmplat la DNA în ianuarie 2014, probabil că procurorii ajunsese deja la Topoliceanu. Și, în februarie 2014, Topoliceanu merge, împreună cu Udrea și cu Bica, la Paris. Colabora ea deja? Și numai cu DNA. Există ipoteza, bazată însă doar pe capete de mărturii, că Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lîngă Udrea. Ca prietenă a Elenei, era un nod valoros de informații. Pentru serviciu și pentru public această mișcare este legitimă și pozitivă, „cu asta ar trebui să se ocupe serviciile, să supravegheze marile infracțiuni, care afectează siguranța națională””, scria Tolontan.
În opinia jurnalistul, pentru acuzare și în logica lungului proces care va urma, folosirea mărturiilor Anei Maria Topoliceanu poate deveni dificilă, pentru că apărarea are șansa să mizeze pe ideea că Topoliceanu a acționat instigator, la ordinul superiorilor din serviciul secret respectiv.
„În motivarea acestei teorii, apărarea susține că, atunci cînd Topoliceanu a vrut „să-l preseze pe Breazu”, ea a jucat un scenariu redactat la DNA. Dovadă că procurorii nu i-au sancționat acel apel pe internet, ei spunînd că Topoliceanu nu a vrut decît să-l facă pe Breazu să spună adevărul. La care apărarea contraatacă: de ce e nevoie să folosești camuflaje și mesaje mute, o adevărată recuzită clandestină pe internet, cînd vrei să determini pe cineva să spună adevărul? De ce nu l-a sunat Topoliceanu pe telefon pe Breazu dacă nu avea nimic de ascuns?”, conchide jurnalistul.
