Corriere della Sera analizează dur „macronismului” – un concept care, după cum notează autorul, „e greu de definit”, fiindcă Emmanuel Macron „a spus totul și contrariul, mereu cu aroganța celui care se consideră net superior”. Dincolo de etichete, bilanțul e sever: datoria publică a ajuns la 113% din PIB, deficitul la 6%, promisiunile de reforme au rămas în aer.
Privit de afară, președintele francez „a pierdut credibilitatea la Berlin, a câștigat antipatii la Roma, iar la Moscova și Beijing nu a câștigat niciun prestigiu”. În Africa „a pierdut ultimele rămășițe ale fostului său imperiu”, iar în Orientul Mijlociu, recunoașterea Palestinei a tensionat relația cu Israelul fără beneficii diplomatice clare. Imaginea devine chiar ironică atunci când Corriere amintește de celebra întâlnire cu Putin, la „masa infinită”, rămasă simbol al distanței și al impotenței diplomatice. Concluzia articolului e amară: „Franța contează mai puțin în lume decât atunci când Macron a preluat mandatul”.
O altă publicație italiană, Wall Street Italia, pune accentul pe criza economică: „Datoria publică franceză o depășește pentru prima dată pe cea italiană”. ”Avem o premieră tulburătoare: randamentele obligațiunilor franceze pe 30 de ani au urcat la 4,51%, peste cele italiene, un maxim al ultimelor 16 ani. Dacă Italia se pregătește să iasă din procedura de deficit excesiv cu o scădere estimată a deficitului la 3,3% în 2025, Franța se adâncește în datorii: 5,2% deficit anul acesta, cu perspective de 125% din PIB datorie publică în anii următori”.
