Publicarea Sinostan, o nouă carte despre influența din ce în ce mai mare a Chinei în Asia Centrală, a fost posibilă după o muncă de peste un deceniu depusă de autorii ei.Atunci când Raffaello Pantucci și Alexandros Petersen au început, în 2008, să cerceteze impactul în creștere și supradimensionat al Beijingului asupra regiunii, acesta era doar puțin vizibil. De atunci a devenit unul dintre cele mai remarcabile exemple ale influenței globale a Chinei, transmite Europa Liberă.
SINOSTAN VIA EUROPA LIBERĂ:
În 2001, Beijingul a făcut prima sa incursiune majoră în regiune, fără prea mult zgomot, atunci când a lansat Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS), un bloc regional care includea Rusia și toate fostele țări sovietice din Asia Centrală, cu excepția Turkmenistanului.
Acest pivot spre Eurasia s-a extins în anii următori, pe măsură ce China a devenit cel mai mare partener comercial al Asiei Centrale, iar Beijingul a construit o rețea de conducte de petrol și gaze în întreaga regiune.
Lucrurile s-au accelerat în 2013, când președintele chinez Xi Jinping a ales capitala Kazahstanului, Astana (redenumită între timp Nur-Sultan), pentru a dezvălui Centura Economică a Drumului Mătăsii, componenta terestră a proiectului de infrastructură de miliarde de dolari care avea să devină Inițiativa Belt and Road (BRI) – un semn distinctiv al politicii externe a lui Xi.
Pentru analiștii britanici și americani, aceasta a fost o dovadă în plus că anii de cercetări la fața locului în Asia Centrală și în China erau pe cale să dea roade. În timp ce jonglau cu programele de doctorat și cu diverse roluri în cadrul unor grupuri de reflecție din întreaga lume, cei doi au lucrat la un proiect pe care urmau să-l transforme într-o carte menită să înțeleagă și să explice modul în care Beijingul a creat un „imperiu involuntar” în Asia Centrală.
Era clar pentru ei că regiunea devenea din ce în ce mai atașată de China din punct de vedere economic și politic, dar și că acest lucru se întâmpla într-un mod organic, fără o direcție centrală sau un plan clar din partea Beijingului cu privire la modul în care să exercite această influență nou descoperită.
„Ideea de „imperiu involuntar” s-a născut din faptul că, atunci când ne uitam la fața locului, puteam vedea că China era cel mai important jucător, dar era la fel de clar că nu era nimeni la Beijing care să aibă o viziune strategică”, a declarat Raffaello Pantucci pentru RFE/RL.
Dar tocmai când proiectul lor a căpătat un nou avânt și o linie de sosire a cărții părea la orizont, o tragedie a avut loc în 2014.
Alexandros Petersen, care preluase un nou post la Universitatea Americană din Afganistan, a fost ucis într-un atentat cu bombă comis de talibani într-un restaurant din Kabul, în urma căruia au murit alte 20 de persoane.
În urma atacului, cartea a rămas în așteptare și, de-a lungul anilor, viața l-a prins din urmă pe Pantucci: căsătoria, copiii și noile locuri de muncă l-au dus pe alte căi de cercetare, până când a terminat cartea în mijlocul pandemiei – aducând un omagiu mult așteptat prietenului său ucis.
„Pentru mine, este grozav să o public în sfârșit, deoarece este un testament pentru el, la fel de mult ca și un subiect căruia i-am dedicat o perioadă din viața mea. Mă simt ca și cum aș încheia în sfârșit un capitol din viața mea”, a declarat Pantucci.
Din 2014, s-au întâmplat multe lucruri în Asia Centrală. De atunci, OCS s-a extins, afacerile chinezești au venit în număr mare în regiune, Beijingul și-a stabilit cu prudență o amprentă de securitate în Tadjikistan, iar expansiunea BRI a făcut ca China să fie mai mult integrată în structura cotidiană a regiunii.
De asemenea, politicile chineze au continuat să modeleze regiunea. O represiune brutală lansată în 2017 în Xinjiang, provincia vestică chineză care se învecinează cu regiunea, a dus peste 1 milion de uiguri, kazahi și alte minorități musulmane în lagăre de detenție și închisori.
Retragerea haotică a Statelor Unite și preluarea de către talibani a Afganistanului în august 2021 a deschis, de asemenea, noi oportunități pentru influența chineză în întreaga regiune.
De asemenea, relația Beijingului cu Moscova s-a transformat – un proces care a culminat în februarie, când Xi și președintele rus Vladimir Putin au dezvăluit un document strategic masiv despre care au spus că anunță o nouă eră pentru un parteneriat „fără limite”.
Dar, în toate aceste schimbări, teza inițială a lui Pantucci și Petersen, conform căreia influența chineză în Asia Centrală a fost marcată de o indiferență ciudată, a continuat să se mențină.
„Conexiunile economice masive, proximitatea sa geografică și preocupările interne care se suprapun, toate acestea înseamnă că China este un jucător important, dar este unul care este dezinteresat de problemele mai mari ale regiunii și, în schimb, decide să se concentreze în mod îngust asupra propriilor probleme”, a declarat Pantucci.
Xinjiang, care din punct de vedere istoric face parte din Asia Centrală și a fost încorporat oficial în China abia în 1949, a fost mult timp parte integrantă a planurilor Beijingului în regiune și a fost în centrul preocupărilor chinezești cu privire la extremismul islamic, pe care guvernul l-a folosit pentru a-și justifica sistemul de lagăre și represiunea care a atras condamnări la nivel mondial.
Factorii de decizie politică chinezi consideră Asia Centrală ca fiind strategică pentru propria securitate. Strategia „Develop the West” a Beijingului, care a fost concepută pentru a îmbunătăți condițiile economice și dezvoltarea în Xinjiang, a inclus, de asemenea, aducerea stabilității în vecinii provinciei.
Această strategie a fost o binevenită binecuvântare financiară pentru liderii din Asia Centrală, ale căror bugete naționale pălesc în comparație cu cele ale provinciilor chineze individuale, iar înțelegerea acestui dezechilibru se află în centrul „imperiului involuntar” pe care Sinostan îl explorează.
Pe de o parte, Pantucci și Petersen susțin că Asia Centrală a funcționat ca un fel de laborator pentru China, unde „se poate vedea o schiță a ceea ce va arăta viitoarea politică externă a Chinei și se poate obține o idee despre modul în care China va gestiona unele dintre problemele cu care se confruntă”.
Dar, în același timp, a spus Pantucci, China este puțin interesată de imaginea de ansamblu a Asiei Centrale și poate chiar mai puțin interesată să se implice în rezolvarea problemelor economice sau politice ale regiunii.
„China este una dintre cele mai mari economii din lume și este vecina noastră, ceea ce înseamnă în mod natural că va avea o influență uriașă asupra Asiei Centrale. Dar, de asemenea, nu este deloc o prioritate pentru conducerea chineză într-un mod important”, a spus el.
Putere nouă, interese similare
Această dinamică ridică multe întrebări cu privire la viitorul regiunii, în special în urma invaziei Rusiei din 24 februarie în Ucraina.
După cum a evidențiat intervenția militară a Rusiei din ianuarie în Kazahstan, Moscova este în continuare principalul garant extern de securitate pentru Asia Centrală, iar China a arătat puține ambiții de a o înlocui. Cu toate acestea, războiul din Ucraina ar putea accelera și mai mult influența Chinei și ar putea să o limiteze pe cea a Rusiei.
Guvernele din Asia Centrală, cum ar fi Kazahstan și Uzbekistan, și-au exprimat îngrijorarea și consternarea față de invazia Moscovei și încălcarea suveranității ucrainene, în timp ce lovitura economică a sancțiunilor occidentale asupra Rusiei, împreună cu pierderile și pașii greșiți strategici pe care i-a întâmpinat armata sa, ar putea, de asemenea, să limiteze și mai mult atractivitatea sa ca partener.
Într-o anumită privință, acest lucru pregătește terenul pentru creșterea influenței economice și politice a Chinei, dar, în condițiile în care instabilitatea continuă să clocotească la suprafață în Asia Centrală, o preocupare este cât de mult Ucraina va distrage atenția Rusiei de la alte zone și dacă aceasta va putea să se insinueze la fel de viguros cum a făcut-o în mod tradițional.
„Povestea influenței crescute a Chinei nu va face decât (să crească) acum”, a declarat Pantucci. „Dar o întrebare principală este ce se va întâmpla atunci când vor izbucni probleme. Nu știu dacă China va fi dispusă să intervină pentru a rezolva lucrurile”.
