Corupţia imensă din Grecia este unul dintre motivele pentru care economia ţării se află într-un asemenea dezastru. Companiile germane au profitat de acest sistem timp de ani întregi, pentru a-şi asigura afaceri profitabile, notează publicaţia germană „Der Spiegel“, citata de adevarul.ro,
„Miza“ şi „Fakelaki“ sunt două cuvinte greceşti care au ajutat la funcţionarea economiei germane. „Fakelaki“, care literal se traduce prin „plic mic“, reprezintă o plată neoficială dată de greci medicilor care îi tratează sau auditorilor fiscali – şpagă, pe româneşte. Pe cealaltă parte, „Miza“ reprezintă banii care nu încap într-un „plic mic“ şi pentru care este nevoie de ceva mai mare, cum ar fi o valiză. „Miza“ mai înseamnă şi banii care trebuie transferaţi într-unul dintre paradisurile fiscale ale lumii. Fără „miza“ nicio companie străină nu ar putea face afaceri în Grecia. Contractele guvernamentale mari sunt în special predispuse la „miza“, explică „Der Spiegel“.
Afaceri foarte profitabile
Germania este unul dintre partenerii de top ai Greciei. Anul trecut, Germania a exportat în Grecia bunuri în valoare de 6,7 miliarde de euro, comparativ cu importurile ei care se ridică la doar 1,9 miliarde de euro. Însă ce metode s-au folosit pentru a se obţine acest surplus enorm?, se întreabă publicaţia germană „Der Spiegel“. De exemplu, potrivit Comisiei de Schimb şi Obligaţiuni din SUA, producătorul de automobile din Germania, Daimpler, a plătit „miza“ în ultimii ani pentru a-şi asigura livrările de vehicule către Grecia. Şi chiar şi compania naţională de căi ferate germane, Deutsche Bahn, ar fi recurs la mită pentru a câştiga un contract pentru o cale ferată subterană pentru Jocurile Olimpice din Atena, din 2004. Pentru a încheia afacerea, o sumă lungă de şase cifre se pare că ar fi fost dată unui grec cu putere de decizie, printr-un consilier.
„Oricine dă mită pentru a obţine un contract guvernamental se poate asigura şi el de câteva milioane în plus. Preţurile excesive cad, bineînţeles, pe umerii cetăţenilor plătitori de taxe“, explică un investigator pentru „Der Spiegel“. Acest inspector cercetează de ani întregi scandalul de corupţie Siemens, în care zeci de milioane de euro ar fi fost folosiţi pentru avantaje în Grecia. Filiala Siemens din Atena se pare că s-ar fi bazat pe asemenea sume pentru a alimenta acordurile de afaceri în Grecia, până în 2006. Acest lucru a inclus contracte cu fosta companie de telecomunicaţii de stat OTE, tehnologie de supraveghere şi de securitate pentru Jocurile Olimpice din 2004, dar şi căi ferate subterane.
Fonduri secrete masive
Investigatorii scandalului Siemens au descoperit că filiala grecească din Grecia avea nevoie de un fond secret anual de 15 milioane de euro. Doar pentru a obţine contractul OTE, de 500 de milioane de euro, se pare că firma ar fi plătit, la sfârşitul anilor ’90, 35 de milioane de euro, reprezentând „miza“. La sediul Siemens din München s-a discutat ani întregi cu multă admiraţie despre filiala din Atena: se pare că nicio altă filială nu a mai avut asemenea rezultate impresionante. Chiar şi politicienii din Atena ar fi beneficiat de pe urma afacerii Siemens. Potrivit comunicatelor făcute de directorii companiei implicaţi în mită, până la 2% din profiturile diviziei de telecomunicaţii Siemens Hellas au fost daţi către două partide politice principale, Mişcarea Socială Panhellenic, cunoscută mai bine sub numele de PASOK, şi către conservatorii de la Noua Democraţie.
Arme germane pentru Grecia
Industria de apărare germană se pare că a fost la fel de activă în Grecia ca şi Siemens. Atena cheltuieşte între 3 şi 4 miliarde de euro anual pe importul de arme, potrivit estimărilor, aceasta fiind o sumă absurd de mare pentru o ţară atât de mică, continuă jurnalistul de la „Der Spiegel“. Producătorii de armament din Germania au beneficiat mult de pe urma acestor vânzări. Doar între 2004 şi 2008, ei au livrat aproximativ o treime din importurile de apărare ale Greciei. Procurorul general din München investighează în acest moment dacă vânzarea a patru submarine s-a realizat respectând legea. Comanda însuma aproape 3 miliarde de euro, iar 2 miliarde trebuiau plătite în avans, un lucru neobişnuit pentru asemenea vânzări.
