COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Taximetriștii ar avea motive juste să fie mult mai incisivi și să ceară interzicerea acestui serviciu în instanță. Dar există în România o superstiție liberală care inhibă protestele.
Taximetriștii din București au protestat miercuri împotriva sistemului Uber care se extinde treptat tot mai mult. O delegație a protestatarilor a fost primită la Guvern acolo unde a primit, se pare, promisiuni că legea taximetriei va primi anumite amendamente care să le consolideze poziția.
Conflictul dintre taximetria clasică și platforma Uber este deja un fapt universal și este ușor de înțeles de ce se produce. Companiile de transport care fac servicii de taximetrie sunt obligate de lege să îndeplinească o serie întreagă de condiții pe baza cărora li se eliberează o licență de transport, în timp ce șoferii Uber nu au absolut nicio constrângere legală. Chiar la începtul acestei luni, justiția italiană a interzis, în primă instanță, serviciile Uber peste tot pe teritoriul Italiei, cosiderând că platforma americană face concurență neloială taxiurilor clasice. Uber va înainta cel mai probabil apel, dar există deja o tendință europeană de a-i proteja pe șoferii autorizați. În 2014 sistemul Uber era interzis în Franța pentru ca în 2016 să fie interzis și în Belgia. În Germania, ținând seama de autonomiile de land, situația e mult mai diversificată, dar platforma a fost interzisă la Frankfurt, Hamburg și Düsseldorf, deși ea continuă să funcționeze. În fine platforma a fost interzisă și la Copenhaga. În Marea Britanie în schimb există o orientare puțin diferită, căci fără ca platforma să fie interzisă i s-a pretins acesteia să-i recunoască pe colaboratorii săi drept salariați, ceea ce presupune un salariu minim și cotizații sociale.
Prin urmare protestul de la București nu poate mira pe nimeni. Cum se va încheia nu știm deocamdată, dar nu am aflat de vreo acțiune în justiție împotriva Uber ceea ce înseamnă că plaforma nu va putea fi împiedicată să funcționeze.
Argumentele în favoarea Uber sunt și ele cunoscute și nu le vom relaua. Să spunem doar că partizanii noului sistem invocă calitatea mai bună a serviciilor, promptitudinea și conduita mai strict supravegheată a șoferilor. Admițând că aceste calități nu sunt întâmplătoare, vom face o singură observație. Uber nu funcționează nicăieri în lume pe un teren gol, ci întotdeauna în mari aglomerații urbane acolo unde există de multă vreme servicii de taximetrie consacrate. Prin urmare Uber se inserează într-un sistem de transport existent, speculând slăbiciunile inevitabile ale acestuia și care țin de reguli statistice demonstrate. Oricâte mașini ai avea pe teren, la un moment dat se va produce undeva un vid, care se poate traduce în faptul că nu poți găsi niciun taxi, exact atunci când ai mai mare nevoie. Prin urmare succesul Uber și calitatea lui esențială țin exclusiv de slăbiciunile inerente ale unui sistem fizic de transport. Uber pare atât de bun doar pentru că există un sistem mare, vechi și îndelung rodat de taximetrie clasică. Dacă într-un vid total de transport ar apărea doar Uber am asista cu siguranță la un eșec îngrozitor. Căci de vreme ce șoferii nu au un contract cu prevederi constrângătoare și prin urmare nu au nicio obligație reală ca furnizori de servicii publice, din moment ce platforma nu are la rândul ei niciun contract cu municipalitatea (licența de transport este în esență un contract), nimeni nu se va simți obligat să satisfacă nevoile de transport dintr-un mare oraș. Serviciile vor fi sau nu vor fi, în mod aleatoriu. Faptul că mașinile disponibile sunt găsite online nu înseamnă nimic, căci este nevoie ca cineva să stea permanent conectat pentru a găsi o mașină disponibilă. Prin urmare Uber este nu atât o formă de piraterie, cât o ingenioasă parazitare a sistemului clasic de transport. Uber nu poate exista decât pe seama taxiurilor clasice pe care le denigrează neîncetat, dar pe care nu le poate înlocui complet niciodată.
Cu toate acestea protestele împotriva Uber în România sunt mai curând timide. Taximetriștii ar avea motive juste să fie mult mai incisivi și să ceară interzicerea acestui serviciu în instanță. Dar există în România o superstiție liberală care inhibă protestele. Câtă vreme cei care dau tonul în mass media manifestă un soi de snobism antireglementare, taximetriștii nu mai au destul aplomb să-și apere cauza și nici nu au adesea argumentele necesare la dispoziție.
Dar în cele din urmă este clar că ingeniozitatea Uber va exercita peste tot în lume o mare presiune asupra vechilor taximetriști, care, pentru a-și proteja dreptul lor legitim la existență, va trebui să-și creeze ei înșiși o aplicație online care să le indice permanent poziția și disponibilitatea. Cel mai bun mod de a învinge Uber este de a-i prealua o parte din procedee.