Acum intelegeti ce tot spun de trei ani? Iesirea britanicilor din Uniunea Europeana nu ii va afecta defel pe insulari ci tot pe noi, saracii din Est si din Sud. Noi vom trage ponoasele frugalitatii care i-a cuprins brusc pe hanseatici. Uite ca asa ne aducem si noi aminte de ce ii iubim pe nemti. Pai dupa ce ne-am dat la fier vechi metalurgia si petrochimia, dupa ce ne-am inchis jumatate din industrie si din centralele electrice, de-am ajuns sa importam electricitate, dupa ce am acceptat sa platim sume ingrate pentru gazul pe care frugalii l-au primit cadou, dupa ce am inchis ochii la hotiile EADS, Microsoft sau OMV, dupa ce am inchis toate pietele sa facem loc „comertului modern”, dupa ce ne-au plecat unul din trei oameni activi, ce mai putem sa facem? Cum putem sa mai respiram? Cum putem sa mai iesim din starea de saracie? Daca vrem sa facem o parlita de autostrada, nu putem ca omoram gandacii, daca vrem sa facem centrale nucleare, nu putem ca ne-am ales prost chinezii, daca vrem telefonie, tot asa, daca vrem sa mancam cartofi nu putem decat daca sunt frantuzesti, daca vrem sa ne vedem copiii sau rudele, trebuie sa ii cautam tocmai prin Italia sau Germania. Si pe deasupra nu mai avem acces nici la banii europeni, ca suntem corupti. Pai pe cei chiar corupti ii doare in cot de autostrazi, ei merg cu elicopterul si se trateaza de orice entorsa la Paris, nici nu-i intereseaza ce spitale sunt pe-aici.Si Angela Merkel si blonzii vikingi, cu laponele lor cu tot, risca, totusi, mult prea mult: visul european se poate transforma intr-o imensa inselatorie, un fel de FNI, dar in limba germana…, scrie pe ziare.com Petrișor Peiu.
INTEGRAL ARTICOLUL LUI PETRIȘOR PEIU DE PE ZIARE.COM:
n lucrarea „Du contrat social; ou Principes du droit politique„, scrisa in plina epoca iluminista, la 1762, Jean-Jacques Rousseau propune ca societatile moderne sa fie organizate avand la baza un „contract social”, adica o intelegere formala intre toti membrii unei comunitati, care sa aiba la baza un set de valori comune, definit ca „interes general” (volonte generale); fiecare cetatean va avea, asadar, aceleasi drepturi, libertati si indatoriri.
Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com
Ca orice organizatie, Uniunea Europeana a avut la baza un contract social, atata timp cat a fost o uniune economica; o piata libera si unica era „interesul general”. Atunci cand a incercat sa se transforme intr-o uniune politica, Uniunea Europeana si-a scris un nou „contract social”, dar si-a pierdut „interesul general”, ba chiar i-a inversat sensul.
De la extinderea sa spre Sud (anii 80) si spre Est (2004) pana la criza din 2007-2013, Uniunea a functionat dupa urmatorul principiu: noi (tarile estice si sudice, mai sarace) ne cedam piata firmelor bogate si puternice din Vest si Centru, acceptam sa platim aceleasi preturi, desi avem salarii mai mici si cedam si o parte semnificativa din foarta de munca, dar, in schimb, voi (tarile vestice, nordice si centrale) ne ajutati cu bani pentru a ne construi infrastructura si pentru a produce alimente ieftine pentru intregul continent. Mai simplu spus, Sudul si Estul accepta sa isi inchida buna parte din industria necompetitiva si sa isi puna cetatenii sa plateasca gazul, apa si electricitatea la fel de scump ca nemtii sau suedezii, dar primeau sute de miliarde de euro ca subventii agricole si pentru constructia de autostrazi si cai ferate. Interesul general era constructia celei mai mari si mai echilibrate piete interne de pe planeta, prin reducerea treptata a decalajelor de dezvoltare.
Ei bine, pentru asta, Uniunea Europeana avea la dispozitie bugete uriase, care au atins varful absolut in cadrul financiar multianual (multiannual financial framework-MFF) 2007-2013, atunci cand s-au acceptat pentru asta alocari de 994 miliarde de euro (1,12% din valoarea venitului national brut agregat al tuturor statelor membre. A fost atunci un festival al „fondurilor europene”, cu care spaniolii, grecii, ungurii, polonezii si cehii si-au construit peste 15.000 km de autostrada, aproape 5.000 km de cale ferata moderna (inclusiv de mare viteza). Linia coastei de pe superba Costa del Sol a primit trei autostrazi, la distante de doar cativa kilometri una de alta, in centrul Spaniei s-a facut un aeroport urias, nefolosit nici astazi, iar teritoriul muntos al Greciei s-a umplut de autostrazi spectaculoase, cu tunele uriase si viaducte care iti taie respiratia. Noi si bulgarii, fiind cei mai tineri si cei mai saraci membri ai Uniunii, am primit alocari aproape la jumatate fata de celelalte state estice si nici n-am prea facut mare branza cu ele, vreo 250 km de autostrada si cateva conducte de alimentari cu apa; restul miliardelor de la UE, bani de buzunar pentru smecherii abonati la contractele publice…
Odata ce a aparut criza, inceputa in 2007 in America si resimtita in Europa abia prin 2009, s-a dus pe apa sambetei toata efuziunea cheltuitoare, iar severii nemti, chibzuitii nordici si zgarcitii olandezi au descoperit brusc ca nu prea le mai place sa plateasca pentru pensiile grecilor sau pentru conductele de apa din Romania. Brusc, bogatii Europei au schimbat foaia: au transformat piata unica intr-o uniune politica si au uitat de solidaritate. In fond, prea multa empatie cu esticii astia nebarbieriti si corupti strica!
Si au inceput sa fie din ce in ce mai parcimoniosi. In exercitiul 2014-2020, in noul cadru financiar multianual, s-a diminuat bugetul Uniunii cu 40 de miliarde de euro, adica a scazut la doar 1% din valoarea totala a veniturilor nationale brute:
Sursa: AICI
Si ce sa vezi? Fondurile de coeziune (cele destinate infrastructurii mari) au scazut cu 8,4%, iar cele destinate politicii agricole comune (subventiile la hectar, adica) au scazut cu peste 11%. Touche, dragi romani si frati din Estul Europei. Germanii, scandinavii, olandezii si austriecii au inceput sa nu prea mai creada in solidaritate. Tocmai cand incepea sa ne placa Uniunea asta…
Acum, un amanunt uitat de toti e acela ca noi, aici, am acceptat sa inchidem petrochimia, sa desfiintam toate pietele, alimentarele si aprozarele, pentru a face loc supermarketurilor, am acceptat sa ne lipsim de companiile de gaze si de electricitate si sa platim facturi mai scumpe decat austriecii, am cedat si companiile de apa, am livrat 4.000.000 de oameni pentru piata muncii din Vest, ne-am ales cu deficite comerciale inspaimantatoare si totul pentru un singur scop: salvatoarele fonduri europene, inceputul si sfarsitul oricarui discurs politic de pe-aici.
A, am uitat sa spun ca suntem intr-adevar cam corupti dar, sa avem un pic rezon: cine ne-a corupt, cum am ajuns asa corupti? Da, politicienii nostri s-au umplut de palate si amante, dar de unde au luat banii? Cumva de la buticarii si negustorii din piete sau de la supermarket-urile care primeau cele mai bune terenuri din oras si cele mai permisive autorizatii de constructii? Cumva de la sarmanii vanzatorii de gogosi sau de la indianul Mittal, care a primit pe gratis o fabrica de cateva miliarde si caruia tot statul roman i-a platit si lucratorii concediati? Cumva de la sapatorii de santuri romani sau de la marii constructori austrieci, francezi sau italieni? Cumva de la doctorii care luau 1.000 de lei pentru o operatie pe cord deschis sau de la OMV, care a avut voie sa distruga 3% din PIB-ul tarii? Auziti, prea-cinstitilor scandinavi, de afacerea EADS sau de Microsoft ce spuneti? Dar de cel mai scump contract de mentenanta din lume, semnat de Alstom cu metroul bucurestean ati uitat?
Pai, ia hai sa vedem ce-am primit si ce-am dat, nu vreti? Cum arata un sumar al celor 13 ani de Uniune Europeana pentru tara noastra?
Romania a primit 54,43 miliarde de euro de la Comisia Europeana si a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu 18,91 miliarde de euro, in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 noiembrie 2019, conform balantei publicate de Ministerul Finantelor. Astfel, in cei 13 ani de apartenenta la Uniunea Europeana, Romania are un sold pozitiv de 35,52 miliarde de euro, fonduri europene primite de tara noastra, peste banii cu care am contribuit noi la bugetul UE.
Cele 54 de miliarde de euro le-am primit astfel: 2,75 miliarde de euro, fonduri din programele de pre-aderare (PHARE, ISPA), dar care au intrat in Romania incepand cu anul 2007, fondurile perioadei de programare 2007-2013: peste 33,92 miliarde de euro si din perioada de programare in curs, 2014-2020, peste 17,75 miliarde de euro (peste 6,62 miliarde de euro au venit din Fondul European de Garantare Agricola -FEGA, adica platile directe la hectar, aproape 1 miliard de euro vin din alte fonduri, in perioada de programare 2014-2020. Aici intra fonduri cum ar fi cele din care se asigura alimente pentru persoanele cu posibilitati materiale foarte reduse, aproximativ 11 miliarde de euro din Fondurile Europene Structurale si de Investitii (FESI), gestionate de autoritatile de management din cadrul a 3 ministere-cheie: Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei, precum si Ministerul Agriculturii).
Am mai primit cam 70 de miliarde de euro, din totalul de 81 de miliarde euro, investitii straine directe din statele membre ale Uniunii (pana in 2019 – sursa: AICI):
Am pierdut, in primul rand, peste 4 milioane de locuitori, 18% din populatie. Cam o treime din forta de munca.
Comertul exterior cu statele UE? Si aici se pare ca pierdem, de la an la an mai mult:
Sursa: AICI
In 2016 am avut un deficit de 40 de miliarde de lei, in 2017 de 44 miliarde de lei, pentru ca anul trecut sa ajungem la 55 miliarde de lei (11,5 miliarde de euro, peste 5% din PIB). In total, din 2007 am acumulat un deficit pe comertul cu bunuri de peste 90 de miliarde de euro.
Sintagma „liberalizarea preturilor” ne va scumpi numai anul acesta pretul platit la gaze cu vreo 20%; o situatie similara gasim si la energie electrica. Odata cu negocierea aderarii la UE, Romania si-a „re-dimensionat” prin extinctie, sectoare economice intregi, precum siderurgia si petrochimia. Se numea restructurare. Pentru a intra in Uniune am cedat compania nationala de petrol unei firme austriece rivale, care a demolat fizic una din rafinarii plus combinatul de la Isalnita; aceeasi firma a primit, fara licitatie, un zacamant de gaz natural de cateva sute de miliarde de metri cubi in Marea Neagra si zacaminte similare in subsolul patriei, contra unor redevente mai mult simbolice…
Dar poate vreti sa ne uitam un pic la topul primelor firme din tara in anul 2018:
Sursa: AICI
Nu mai putin de 3 supermarket-uri. Toate din Uniune. In total, cifra de afaceri a supermarket-urilor care au inabusit total comertul traditional local a depasi 10 miliarde de euro pe an, cu peste 2 miliarde de euro deficit la importurile de alimente. Da, cumparam cartofi din Grecia, ceapa din Franta, carne din Polonia sau Ungaria.
Poate ne aducem aminte cum arata topul celor mai mari companii din tara in 2008, inainte de aderare:
Sursa: AICI
S-au dus Sidex-ul plus o rafinarie plus un operator de telefonie si au aparut inca doua supermarket-uri (in 2008 era doar unul in top)…
Si acum, acum a venit dezastrul. Tocmai cand trebuia sa se faca bugetul multianual pentru perioada 2021-2027. Ei, na, tocmai acum au uitat toti de interesul general. Britanicii au parasit aceasta Uniune ingrata si au lasat un gol de 75 de miliarde de euro in bugetul multianual pentru urmatorii 7 ani.
Prin mai 2018, Comisia Europeana propune un buget pe 7 ani generos, cu alocari de 1,11 % din totalul veniturilor nationale brute. Deja nori negri se aratau la orizont: fondurile de coeziune propuse erau cu 10% mai mici decat in actualul cadru multianual, iar cele destinate subventiilor la hectar se doreau scazute cu 15%. Ca nebunia sa fie totala, parcimoniosii din Scandinavia si din centrul Europei se gandeau sa cheltuie 1,4 miliarde de euro pentru un Fond European de Globalizare (!?). Pai ce-ar fi sa incepeti globalizarea asta cu Romania si Bulgaria?
Prin noiembrie 2018, cu un an inainte de finalul mandatului, euro-parlamentarii si-au adus aminte de interesul general si au propus un buget de 1,3% din totalul veniturilor nationale brute. Demagogie sau bune intentii, nu vom sti ce anume a cauzat acest acces brusc de generozitate. Noii europarlamentari, alesi in mai 2019, raman si ei la fel de generosi si propun acelasi buget ca vechiul Parlament. Si-acum intra in scena adevaratii jucatori, statele nationale, care decid ca presedentia finlandeza a Consiliului UE sa propuna in decembrie 2019 un buget de 1.087 miliarde de euro, adica 1,07% din totalul veniturilor nationale brute (VNB). (Sursa: AICI)
Nu a impresionat pe nimeni. Europa a ramas mai departe ca oricand de „interesul general” si de principiile lui Jean-Jacques Rousseau. Dupa ce si-au exercitat malitios misiunea oprind autostrada Pitesti-Sibiu pe motiv de pelerinaj al gandacilor, noua Liga Hanseatica (Austria, Germania, Olanda, Danemarca si Suedia) s-a decis sa joace tare: niciun cent peste pragul de 1% din totalul VNB-urilor. Gata cu solidaritatea, hai sa fim mai chibzuiti! Prilej pentru 17 state estice si sudice sa infiinteze grupul intitulat „pritenii coeziunii” Bulgaria, Croatia, Cehia, Cipru, Estonia, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Malta, Romania, Slovacia, Slovenia si Spania. Majoritatea acestora isi doresc 1,11% din agregatul VNB, ungurii si estonienii sunt mult mai vocali decat noi, cerand 1,16% din agregatul VNB, iar grecii si portughezii vor chiar 1,3% din acelasi agregat. Acestui grup i se alatura si austriecii pentru a cere mentinerea nivelului subventiilor agricole. Colac peste pupaza, francezii s-au unit cu Liga Hanseatica pentru a cere nici mai mult nici mai putin decat conditionarea alocarilor de fonduri catre state de un anumit nivel al realizarilor anti-coruptie.
Hai acum sa vedem doua imagini care lamuresc totul. Prima ne indica care sunt regiunile sarace (sub 75% din media europeana a PIB/locuitor), cele decent de productive (75-90% din media europeana a PIB/locuitor) si cele bogate, performante (peste 90% din acelasi indicator):
Sursa: AICI
A doua imagine arata ce optiune are fiecare stat pentru dimensiunea bugetului multianual 2021-2027:
Sursa: AICI
Nu-i asa ca acum e totul „crystal clear„?
Singura noutate este data de radicalismul grecilor si al portughezilor, explicabil prin faptul ca acestia au cazut cel mai „de sus” in perioada crizei.
Batalia dintre „prietenii coeziunii” si „Liga hanseatica (frugal five)” s-a dat joi si vineri si s-a incheiat nedecis, desi atat presedintele Consiliului European, Charles Michel, cat si presedintele Comisiei, Ursula von der Leyen, au venit cu propuneri de compromis. Nimic nu a miscat inima inghetata a lui „Mutti” Angela Merkel sau a „craieselor zapezii” din tarile nordice: nu vor renunta la rebate-urile lor in valoare de 6,4 miliarde de euro. Ceva-ceva tot au acceptat: sa taie ambitiosul proiect de fond European Peace Facility (de fapt, finantarea incursiunilor anti-insurgenti a trupelor franceze in Sahel) de la 8 la 4,5 miliarde de euro, precum si masacrarea fondului de 1,5 miliarde de euro pentru „mobilitate militara”…
Acum intelegeti ce tot spun de trei ani? Iesirea britanicilor din Uniunea Europeana nu ii va afecta defel pe insulari ci tot pe noi, saracii din Est si din Sud. Noi vom trage ponoasele frugalitatii care i-a cuprins brusc pe hanseatici. Uite ca asa ne aducem si noi aminte de ce ii iubim pe nemti. Pai dupa ce ne-am dat la fier vechi metalurgia si petrochimia, dupa ce ne-am inchis jumatate din industrie si din centralele electrice, de-am ajuns sa importam electricitate, dupa ce am acceptat sa platim sume ingrate pentru gazul pe care frugalii l-au primit cadou, dupa ce am inchis ochii la hotiile EADS, Microsoft sau OMV, dupa ce am inchis toate pietele sa facem loc „comertului modern”, dupa ce ne-au plecat unul din trei oameni activi, ce mai putem sa facem? Cum putem sa mai respiram? Cum putem sa mai iesim din starea de saracie? Daca vrem sa facem o parlita de autostrada, nu putem ca omoram gandacii, daca vrem sa facem centrale nucleare, nu putem ca ne-am ales prost chinezii, daca vrem telefonie, tot asa, daca vrem sa mancam cartofi nu putem decat daca sunt frantuzesti, daca vrem sa ne vedem copiii sau rudele, trebuie sa ii cautam tocmai prin Italia sau Germania. Si pe deasupra nu mai avem acces nici la banii europeni, ca suntem corupti. Pai pe cei chiar corupti ii doare in cot de autostrazi, ei merg cu elicopterul si se trateaza de orice entorsa la Paris, nici nu-i intereseaza ce spitale sunt pe-aici.
Si Angela Merkel si blonzii vikingi, cu laponele lor cu tot, risca, totusi, mult prea mult: visul european se poate transforma intr-o imensa inselatorie, un fel de FNI, dar in limba germana…
Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
