Pe 23 septembrie, președintele SUA, Donald Trump, a ținut un discurs în cadrul Săptămânii de Nivel Înalt a Adunării Generale a Națiunilor Unite (ONU). În loc de cele 15 minute programate, discursul său a durat aproape o oră. Acesta s-a concentrat pe criticile aduse energiei verzi și escrocheriei privind schimbările climatice, precum și pe „experimentul granițelor deschise”. „Țările voastre se duc în iad”, le-a spus el europenilor. În același timp, Trump și-a lăudat propria administrație pentru combaterea imigrației ilegale și a criminalității în orașele mari, reducerea inflației, atragerea investițiilor și impunerea de tarife pentru „a ne proteja suveranitatea și securitatea”.
Președintele american a criticat, de asemenea, ONU pentru ineficiență și risipă, amintind că în anii 2000, în calitate de om de afaceri, a propus renovarea sediului organizației din New York, dar a fost ales un alt antreprenor. „Au ales o altă ofertă, care era mult mai scumpă la vremea respectivă și care, de fapt, producea un produs mult mai ieftin”, a remarcat Trump.
Unul dintre cele mai emblematice momente ale discursului lui Trump a fost „mustrarea” aliaților săi europeni pentru dezvoltarea energiei verzi și politicile lor de imigrare indulgente, pe care le „distrug moștenirea”, potrivit Financial Times. Regatul Unit a fost criticat în mod special: președintele american l-a criticat pe prim-ministrul Keir Starmer pentru abandonarea producției de petrol din Marea Nordului și construirea de turbine eoliene care „distrug această frumoasă zonă rurală scoțiană și engleză”. Trump a susținut, de asemenea, că primarul Londrei, Sadiq Khan, încearcă să impună legea Sharia în capitala britanică. CNN notează că acest episod a fost o lecție pentru Starmer: a-l linguși pe Trump nu dă prea multe roade.
Discursul lui Trump s-a suprapus în mare măsură cu discursul vicepreședintelui american J.D. Vance la Conferința de Securitate de la München, unde acesta a criticat și politicile de imigrație ale liderilor europeni, relatează The Guardian . „Niciun alegător de pe acest continent nu a votat pentru deschiderea ușilor către milioane de imigranți neverificați”, a declarat Vance la acea vreme. Cu toate acestea, ziarul identifică publicul principal al lui Trump, nu europenii, ci propriul său electorat. „Este o adevărată încântare pentru susținătorii săi… Primele zece minute ale discursului au fost o retorică clasică de campanie: Trump i-a asigurat pe liderii străini că a gestionat în mod strălucit problema inflației și a declarat că, după doar opt luni de președinție, SUA au devenit «cea mai puternică țară din lume și nimeni altcineva nu se apropie măcar de acest lucru»”, a concluzionat corespondentul The Guardian, Andrew Roth.
James Lindsay, membru al Consiliului pentru Relații Externe (CFR), consideră, de asemenea, că discursul lui Trump a părut mai degrabă un miting pentru susținătorii săi decât o încercare de a-și prezenta viziunea asupra modului în care comunitatea internațională poate răspunde provocărilor comune. „Susținătorii lui Trump din țară și din străinătate au fost, fără îndoială, încântați de ceea ce au auzit. Dar cuvintele sale au avut probabil un impact redus asupra altor lideri mondiali. În acest moment, au înțeles cu cine aveau de-a face, așa că probabil nu au fost nici surprinși, nici ofensați că discursul său a sunat ca un miting MAGA”, scrie cercetătorul. Potrivit Politico, principalul subiect de discuție din culise după discursul lui Trump nu a fost critica sa la adresa europenilor și a energiei verzi, ci mai degrabă nemulțumirea față de starea sediului ONU.
Între timp, reprezentanții națiunilor insulare, care resimt direct consecințele schimbărilor climatice, au fost ofensați de comentariile președintelui american pe această temă. Reprezentantul permanent al Palau la ONU, Ilana Seid, a declarat că inacțiunea în ceea ce privește schimbările climatice „ar fi o trădare a celor mai vulnerabile” țări.
Analistul CNN, Stephen Collinson, consideră că primul discurs al lui Trump la ONU de la revenirea la președinție pune sub semnul întrebării și viitorul acestei organizații internaționale. „Statele Unite, țara care a făcut mai mult decât oricine altcineva pentru a crea Națiunile Unite și a sprijinit-o timp de atâtea decenii, este acum cel mai vocal critic al acesteia, o situație care pune sub semnul întrebării capacitatea acestui organism global cândva vital de a supraviețui în forma sa actuală”, explică el.
