Încheierea Primului Război Mondial a însemnat și formarea României Mari. Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureșul, Crișana și Banatul s-au unit cu Regatul României. Însă Unirea a adus și o serie de conflict armate. În anul 1919, Armata Regală Română a înfrânt Republica Sovietică Ungară, care atacase România. În anul 1924, a fost rândul Uniunii Sovietice să atace România. Autoritățile de la Moscova nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu România din 1918, astfel că în 1924 au încercat să provoace o răscoală care să dea prilejul Armatei Roșii să intervină în Moldova dintre Prut și Nistru. Răscoala a început în 15 septembrie, în satul Tatar-Bunar din Bugeac.
Doi agenți sovietici au mizat pe sprijinul minorităților naționale din Basarabia și au reușit să îi atragă în răscoală pe ruși, pe ucrainieni, pe găgăuzi și pe bulgari, în timp ce țăranii români și germani s-au opus acțiunii rusești. Concret, în 15 septembrie 1924, un grup de agenți sovietici au intrat în comuna Tatar Bunar, au tăiat firele telefonice, au arborat drapele roșii și au proclamat instaurarea puterii sovietice. Comandantul român al postului de jandarmi și doi soldați au fost uciși. Imediat, detașamente de răsculați au pus stăpânire pe satele învecinate: Cișmele, Achmanghit, Nerușai, Mihăileni și Galilești. În total, în răscoală au fost angrenate între 4.000 și 6.000 de persoane.
Pentru a restabili ordinea, Armata Regală Română a trimis detașamente din Cetatea Albă, sprijinite de voluntari români și germani. Armata a ajuns la Tatar Bunar în 16 septembrie seara. În data de 18 septembrie au luat cu asalt Tatar Bunarul. În data de 19 septembrie, răscoala a fost înăbușită. 489 de săteni au fost arestați, iar 287 au fost trimiși în judecată. 85 dintre ei au primit diferite condamnări. Doar doi agenți sovietici au primit pedepse grele: o condamnare la închisoare pe viață și o alta de 15 ani de închisoare. De asemenea, Guvernul României a interzis Partidul Comunist.
În replică, rușii au proclamat o republică moldovenească în Transnistria și și-au intensificat propaganda în Occident, reușind să păcălească o serie întreagă de personalități ilustre, care au condamnat intervenția armatei în Tatar Bunar. De exemplu, pe baza celor petrecute acolo, Henri Barbusse a scris o carte numită ”Călii”, iar celelalte personalităţi au condamnat în presă intervenţia românească pe care au calificat-o drept ”represiune”.
