COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)
Fostul ministru al Justiției, Monica Macovei, îl ia pe nu în brațe în scandalul SIPA amorsat de ”Evenimentul zilei”, negînd vehement că ar fi fost vreodată interesată de arhiva fostului serviciu secret. Interesant de observat, însă, nu întotdeauna ea a avut această poziție, fiind suspectată de interese obscure vizavi de documentele din arhivă chiar dinainte de a deveni ministru și pe care nu a negat, la un moment dat, că le-a studiat. Ba chiar declara că acest lucru e un demers firesc pentru reforma justiției.
Scandalul arhivei SIPA, care explodează în aceste zile, e unul extrem de important pentru că, la fel ca și cel al fraudării alegerilor din 2009, el poate ajuta la lămurirea unor mari necunoscute ale ultimului deceniu și jumătate, cu maxim impact asupra funcționării statului. Cele două mari întrebări pe care fiecare român ar trebui să și le pună sunt, prima, în ce măsură oamenii justiției au acționat, la noi, după propriile convingeri profesionale și în ce măsură pe bază de șantaj și amenințări, iar a doua în ce măsură votul nostru chiar contează în alegeri, ori e vorba doar de o mascaradă cînd, de fapt, lucrurile sunt tranșate la masa verde.
Acuzată de interes profund în dosarele SIPA, Macovei a negat, ieri, indignată:
“Spun încă o dată foarte ferm: nu am primit niciun dosar din arhiva SIPA. Nu am fotocopiat niciun dosar din arhiva SIPA. Nu am sustras şi distrus niciun dosar SIPA. Nu am avut nicio informaţie despre judecători sau procurori din dosarele SIPA. Eu am decis desfiinţarea acestui serviciu secret, întrucât existau informaţii în spaţiul public că făcea abuzuri. Justiţia nu avea nevoie de un serviciu secret” a spus ea într-un comunicat de presă.
Numai că lucrurile merită un pic nuanțate, pentru că, acum niște ani, Macovei avea cu totul altă viziune.
În 2005, la scurtă vreme după preluarea ministerului Justiției, Macovei s-a confruntat cu o acuzație oficială extrem de gravă, din partea deputatului Ilie Merce, fost membru marcant al Securității și personaj uns cu multe alifii. Mai precis, Macovei ar fi fost interesată de arhiva SIPA mult înainte de a veni la cîrma Justiției.
Astfel, într-o interpelare parlamentară, Merce afirma textual:
”În perioada în care doamna Monica Macovei era președintele APADOR-CH a solicitat, în mod insistent, să i se comunice informații clasificate din cadrul Ministerului Justiției, Parchetului General, SIPA și chiar din SRI. Întrucît existau, la acea dată, bănuieli că președintele APADOR-CH avea relații apropiate cu o organizație internațională, a cărei implicare în acțiuni destabilizatoare și atentate la ordinea constitutțonală a unor state este de notorietate și exista posibilitatea scurgerii informațiilor spre unele structuri de informații străine și folosirea acestora împotriva unor interese românești, cererile d-nei Monica Macovei au fost respinse.
In momentul în care d-na Monica Macovei a devenit ministrul Justiției, a dispus, oficial, să i se comunice datele și informațiile ce i-au fost refuzate pe vremea cînd era președinte la APADOR-CH.(…) Avînd în vedere că doamna ministru a rămas în structurile ONG, deci independentă din punct de vedere politic, se pune întrebarea legitimă: la ce-i folosesc informațiile clasificate care privesc strict structurile de autoprotecție ale Ministerului Justiției, Parchetului General și SIPA?”.
Răspunsul oficial a purtat chiar semnătura Monicăi Macovei și merită toată atenția, pentru că, dincolo de tonul ostentativ amuzat – cam nespecific personajului – ministrul de atunci recunoștea senină că folosește datele din arhiva SIPA pentru reformarea Justiției. Probabil nu se gîndea, pe atunci, că respectivul concept ar putea avea, într-o bună zi, un cu totul alt înțeles:
”Conducerea Ministerului Justiției este profund implicată în derularea unei strategii complexe care urmărește atingerea mai multor obiective de interes național, printre care se numără și acela al unei reformări de substanță a justiției.
IMPLEMENTAREA ACESTEI STRATEGII NU POATE AVEA LOC DECIT PE BAZA VALORIFICARII SUPERIOARE A DATELOR SI INFORMATIILOR EXISTENTE. (!!! s.n.)
Dorim să vă încredințăm că toate motivele de îngrijorare expuse de dumneavoastra în susținerea interpelarii nu au un corespondent în realitate, iar asigurarea integrității bazelor de date ale ministerului constituie o prioritate.
Nu putem încheia înainte de a remarca marea originalitate a unei idei pe care totuși nu o împărtășim.
ESTE VORBA, DESIGUR, DE SUGESTIA DUMNEAVOASTRĂ DE A I SE INTERZICE MINISTRULUI JUSTITIEI ACCESUL LA INFORMATIILE DIN BAZELE DE DATE DIN MINISTERUL PE CARE IL CONDUCE. (s.n.)” se arăta în răspunsul la interpelarea deputatului.
Cum se împacă spusele de atunci cu cele de azi (”Nu am primit niciun dosar din arhiva SIPA. Nu am avut nicio informaţie despre judecători sau procurori din dosarele SIPA”) e greu de înțeles.
De menționat că acuzațiile privind utilizarea nepermisă a informațiilor din arhiva SIPA, inclusiv prin difuzarea lor în exteriorul ministerului de către Macovei, au fost formulate și în februarie 2007, la dezbaterea în parlament a moțiunii ”Minciuna – adevărul Justiției Macovei”, care a obținut majoritatea voturilor, fără a determina, însă, demisia ei.
În aceeași ședință a parlamentului, ca o picanterie fie spus, s-a invocat în plen și problema dosarului tentativei de omor în care ar fi fost implicată, pe la jumătatea anilor ’80, Monica Macovei, fiind avansat atît numele procurorului de caz, Liviu Stamate, cît și cel al ofițerului de Securitate care ar fi mușamalizat cazul grație unei relații personale cu aceasta, respectiv actualul general SRI(r) Vasile Mălureanu, fost cadru al Direcției l.
- Advertisement -
