De fapt, a fost o înțelegere între Benyamin Netanyahu și regele Abdullah al Iordaniei, care au reușit să transforme o criză într-o situație cîștigătoare pentru ambele părți.
Luni, 24 iulie, pe fondul crizei porților de securitate, un incident era să arunce în aer relațiile israeliano-iordaniene. În zori, directorul de securitate al ambasadei israeliene la Amman a fost atacat cu o șurubelniță de un tânăr iordanian de 17 ani, fapt care a dus la moartea atacatorului.
Netanyahu, deja împotmolit în criza Muntelui Templului, se temea ca nu cumva omul său să ajungă să fie linșat.
Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, în a cărui țară, aproape 60% din cetățeni sunt de origine palestiniană, nu putea lăsa lucrurile să scape de sub control.
El nu putea uita demonstrațiile de la Amman, din 21 iulie împotriva instalării de detectoare de metal de pe Muntele Templului din Ierusalim. Iordania, tutorele oficial al acestui loc sfânt, conform status quo-ului din 1967, nu putea rămâne fără reacție.
Chiar daca amenința în mod serios relațiile dintre cele două țări, atacul tânărului a oferit și noi pârghii de negociere, dovedindu-se, în mod paradoxal, o oportunitate pentru ambele părți de a ieși din situația dificilă.
Astfel că Netanyahu, a reușit să obțină imunitate pentru agentul său și să ascundă slăbiciunea dată de îndepărtarea detectoarelor. Iar regele Abdullah putea pretinde că a eliberat Muntele Templului, salvând astfel onoarea clericilor musulmani.
Dealtfel, nu este pentru prima dată când Israelul și Iordania reușesc să traverseze împreună o criză diplomatică majoră. Există un precedent demn de un roman de spionaj. În septembrie 1997, doi agenți Mossad au fost trimiși să-l asasineze pe liderul Hamas, Khaled Meshaal, aflat în Iordania. Modus operandi: pulverizarea în urechea victimei a unei doze mortale de otravă.
Misiunea a eșuat pe jumătate, căci Mechaal nu a murit, ci doar a intrat în comă pentru câteva ore. Cei doi agenți au fost arestați și, sub presiune, Benyamin Netanyahou, care era și atunci prim-ministru, a cedat și le-a dat iordanienilor antidotul.
Până la urmă, din aceste povești, singurii perdanți sunt palestinienii. Deteriorarea condițiilor de viață continuă, în ciuda status-quo-ului, conchide revista franceză.
