de avocat Florin Constantin Durgheu
La începutul lunii decembrie 2021, nu doar Iașiul, ci întreaga țară au fost zguduite de știrea potrivit căreia, un student marocan de la Facultatea de Medicină din Iași precum și iubita acestuia au fost uciși cu bestialitate cu zeci de lovituri de cuțit în imobilul în care locuiau, în zona Moara de Vânt.
În orice Stat de Drept din lumea civilizată, în urma unei astfel de grozăvii trebuia să urmeze o anchetă extrem de solidă și riguroasă în vederea identificării autorilor și a tragerii acestora la răspundere penală.
Am spus autorilor deoarece era evident încă din primul moment că masacrul a fost comis de către minimum 3 persoane, 2 bărbați și o femeie.
În afara procurorului anchetator care a susținut povestea autorului unic în persoana inculpatului El Bourkadi Ahmed Sami și a magistraților care l-au condamnat, nu există multe persoane pe această planetă care să fie dispuse să susțină/valideze teoria autorului unic după studierea rechizitoriului deoarece, în cuprinsul acestuia este descris un scenariu imposibil de realizat în practică :
Inculpatul, care era semnificativ depășit de către ambele victime atât din perspectiva staturii, cât și din perspectiva forței fizice, acționând singur, în urma unui raptus de agresivitate generat de consumul gazului ilariant (protoxid de azot – N2O), a atacat victima masculină la parterul casei lovind-o cu mai multe lovituri de cuțit.
În încercarea de a scăpa de agresiunile inculpatului, victima masculină a încercat să se refugieze în dormitorul de la etaj în care se afla prietena lui care, potrivit susținerilor procurorului anchetator din cuprinsul rechizitoriului, nu a părăsit acel dormitor deloc, din momentul în care inculpatul a ajuns la prietenul său, fiind atacată și ucisă de către inculpat în acel dormitor.
Evident, magistrații implicați în acest dosar, nici măcar nu au încercat să explice motivul pentru care victima feminină, care a avut în permanență telefonul mobil în posesia ei și se afla la distanță de locul în care a început masacrul, nu a sunat la 112 sau la vreo cunoștință pentru a solicita ajutor urgent sau, cel puțin, nu a strigat după ajutor, cu atât mai mult cu cât orice strigăt de disperare nu putea fi neauzit de către vecinii care locuiau la o distanță extrem de mică de imobilul în care s-a desfășurat grozăvia.
Mai mult, potrivit susținerilor procurorului anchetator, urmărind victima masculină căreia îi aplica în continuare lovituri de cuțit, inculpatul nu „a fost întâmpinat” cu o vază sau alt obiect contondent de către iubita studentului marocan pentru a o recepționa direct în cap cu scopul de a-l scăpa pe iubitul ei de atacurile furibunde ale inculpatului.
Fără a schița absolut nici un gest de apărare sau a solicita ajutor, victima feminină și-ar fi așteptat liniștită sfârșitul, astfel că, după ce inculpatul i-a aplicat colegului său 33 de lovituri de cuțit, a atacat-o pe iubita acestuia aplicându-i 17 lovituri de cuțit.
Argumentul forte, de netăgăduit, care îl exclude complet pe inculpat din tabloul crimei este dat de faptul că, potrivit procurorului anchetator, acesta s-ar fi rănit la palma dreaptă imediat după momentul începerii actelor de o violență extremă asupra victimei masculine la parter și, cu toate că din rana de la palmă îi curgea abundent sânge, absolut nici un strop din sângele lui nu a fost identificat, nici pe corpul vreuneia dintre victime, nici în proximitatea locurilor în care au avut loc efectiv violențele, nici la parter, nici în dormitorul de la etaj !!!
Fără a fi specialist în dinamica sângerării dintr-o plagă palmară, orice persoană de bună credință conștientizează faptul că o plagă tăiată la nivelul palmei, în special la nivelul regiunii palmare, bogat vascularizată, cu ramificații ale arterei palmare superficiale și profunde, produce o sângerare activă, pulsatilă sau continuă, cu un debit semnificativ de sânge.
Aceasta este o realitate anatomică elementară, confirmată de orice tratat de medicină legală sau chirurgie de urgență.
O altă realitate științifică medicală a fost ignorată, atât de către procurorul anchetator, precum și de către magistrații care au dispus condamnarea inculpatului, inițial la pedeapsa detențiunii pe viață, apoi la pedeapsa de 29 de ani închisoare : efectele consumului gazului ilariant.
Pentru a ne convinge de faptul că o persoană care a consumat gaz ilariant este imposibil să aibă un raptus de agresivitatea trebuie menționate efectele pe care le produce această substanță :
– este un depresor al sistemului nervos central (SNC) ;
– acționează prin antagonism asupra receptorilor NMDA, ducând la o scădere a activității neuronale, la afectarea memoriei și a controlului motor ;
– euforie, râs spontan ;
– distorsiuni ale percepției vizuale și auditive ;
– somnolență ;
– inhibă activitatea corticală, conducând la pasivitate, nicidecum la furie.
– reducerea tonusului muscular și a forței fizice generale ;
– protoxidul de azot nu este halucinogen și nu produce delir paranoid, psihoză sau halucinații vizuale/auditive agresive, precum produc consumul de LSD sau ketamină.
Analiza efectelor pe care le produce gazul ilariant demonstrează neechivoc incompatibilitatea acestuia cu un comportament agresiv.
Dovada irefutabilă a acestui fapt este dată de împrejurarea că această substanță este omologată și folosită în țările Uniunii Europene, inclusiv în România, pentru efectuarea anesteziilor, atât în cabinetele stomatologice, precum și de doctorii anesteziști înaintea efectuării operațiilor.
Cu toate că argumentele anterior evocate dovedesc fără dubiu faptul că inculpatul nu putea fi autorul dublului asasinat, cu atât mai mult cu cât pe corpul lui nu s-a identificat absolut nicio urmă de agresiune (echimoză, zgârietură, etc.) în urma luptei pe care ar fi dus-o cu cele două victime, ambele semnificativ mai puternice decât el, menționez faptul că acesta este exclus din tabloul crimei și de 2 probe științifice, de necontestat.
Prima este dată de localizarea telefoanelor mobile pusă la dispoziție de către STS, localizare care demonstrează faptul că, în seara zilei de 8 decembrie 2001, la ora 23,16, telefonul inculpatului iese din raza celulei în care se afla imobilul situat în zona Moara de Vând, în condițiile în care, potrivit susținerilor procurorului anchetator, actele de violență care au generat moartea celor 2 victime s-au desfășurat în intervalul 23,10 – 23,20.
Mai mult, deși acuzarea susține faptul că, în seara zilei de 8 decembrie 2021, la plecare, inculpatul a furat telefonul prietenului său plecând cu el, acesta (telefonul victimei masculine) a rămas activ în raza celulei Moara de Vânt și după plecare inculpatului, înregistrând trafic de date pe platformele Facebook și Instagram până la ora 23,38 !
A doua probă științifică ne necontestat este dată de expertizele medico – legale.
La filele 34 – 49 din Rechizitoriu, sub titlul „Imaginea rezultatelor obținute în urma acestor rapoarte de expertiză genetică ADN”, este inserat un tabel în care sunt prezentate rezultatele mijloacelor materiale de probă ridicate de la fața locului și urme recoltate.
Proba de la poziția nr. 20 din Tabel ne relevă mai presus de orice dubiu nu doar că victima feminină a coborât în living premergător declanșării agresiunii, fapt care contrazice susținerea din rechizitoriu, dar că era în living chiar în acel moment !
La poziția nr. 20 din tabel sunt analizate petele brun roșcate ridicate dintre fotoliu și canapea, în camera de zi.
Rezultatul probei profil ADN ale Raportului IML Iași din 28.04.2022 ÎL SCOATE COMPLET PE INCULPAT DIN SCENA AGRESIUNII DEOARECE PROFILUL SĂU ADN ESTE EXCLUS :
„Sânge uman – profil genetic complex :
- Majoritar : Victima masculină (1,09 x 1028 )
- Minoritar : Victima feminină (2,16 x 1010 )
- EL BOURKADI AHMED SAMI – EXCLUS” !
Nefiind vorba de vreo interpretare subiectivă, ci de o probă științifică, concluzia potrivit căreia inculpatul nu a fost prezent la momentul agresiunii în locul în care s-au exercitat violențele care au condus la moartea victimelor, nu poate fi contrazisă în nici un fel.
Profitând de faptul că apărarea inculpatului nu a sesizat și nu a pus în discuție absolut nici unul dintre aspectele anterior menționate care dovedesc clar nevinovăția inculpatului, Tribunalul Iași, ca instanță de fond, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață.
Cu toate că eu am indicat în motivele de apel toate aceste aspecte, precum și multe altele (de exemplu, faptul că, deși în rechizitoriu procurorul susține în mod fals că i-a adus la cunoștință lui El Bourkadi Ahmed Sami, atât calitatea de suspect și drepturile pe care le are în această calitate, precum și că acesta a semnat procesul verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, procurorul anchetator a „sărit” peste acest moment procedural important și i-a adus la cunoștință clientului meu direct calitatea de inculpat), instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș l-a condamnat pe inculpat la 29 de ani închisoare cu toate că, în considerentele deciziei pronunțate, a recunoscut expres faptul că probele dosarului nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului !?!
Ultimul alineat de la fila 58 din cuprinsul considerentelor deciziei Curții de Apel Târgu Mureș este mai mult decât elocvent, dovedind fără nici un dubiu că, deși instanța de apel a recunoscut expres faptul că, deși probele dosarului nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă motivul omorului, caracterul său complet gratuit, modalitatea concretă în care inculpatul arc fi acționat, a reținut fără nici un temei faptul că inculpatul este autorul omorului calificat și că a comis infracțiunile subsecvente :
„În fine, instanța de apel mai reține că nici parchetul și nici prima instanță nu s-au limitat să probeze săvârșirea omorului calificat și a celorlalte infracțiuni de către inculpat, ci au încercat să indice aproape exhaustiv acțiunile acestuia începând cu seara zilei de 8 decembrie 2021. În această încercare, s-au bazat masiv pe ipoteze intuitive și pe posibilități – spre exemplu, la o căutare în sentința atacată, termenul „posibil” apare de 93 de ori, în sintagme precum „este posibil”, „există posibilitatea” ș.a.m.d.. Au înlăturat fără temei unele probe științifice. Imaginea astfel creată este nefavorabilă inculpatului. Dimpotrivă, instanța de apel se limitează să rețină că inculpatul le-a ucis pe victime și a săvârșit infracțiunile subsecvente. Probele dosarului nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă motivul omorului, caracterul său complet gratuit, modalitatea concretă în care inculpatul le-a urmărit, prins și manipulat pe victime, determinarea și sângele rece cu care ar fi acționat și celelalte împrejurări reținute de prima instanță în defavoarea inculpatului.
În concluzie, instanța de apel reține că uciderea deosebit de violentă a victimelor pe fondul unui raptus de agresivitate la care a contribuit una dintre ele necesită aplicarea pedepsei cu închisoarea la maximul special dar nu justifică alegerea detențiunii pe viață”.
Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nu reprezintă doar o aplicare eronată a legii penale, ci consacră o ruptură profundă între exigențele legalității procesului penal și soluția judiciară pronunțată, transformând ceea ce ar fi trebuit să fie expresia supremației dreptului într-o validare jurisdicțională a unei construcții factuale incompatibile cu probele administrate în cauză.
Cel mai grav viciu al deciziei nu vine din afara ei, ci din propriile sale considerente, instanța de apel recunoscând negru pe alb că probele nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă nici motivul crimei, nici caracterul ei gratuit, nici modalitatea în care inculpatul ar fi acționat cu sânge rece dar, cu toate acestea, trimite după gratii pentru 29 de ani un tânăr care acum are 25 de ani.
Este greu de găsit în jurisprundența ultimilor 30 de ani din România, un exemplu mai elocvent de răsturnare a standardului probator : legea impune certitudine dincolo de orice îndoială rezonabilă, însă instanța de apel recunoaște absența acestei certitudini chiar în cuprinsul considerentelor prin care confirmă 29 de ani de privare de libertate a unui tânăr pe care probele științifice de netăgăduit îl exclud din tabloul crimei.
O condamnare care își mărturisește singură incertitudinea, ar trebui să se prăbușească sub propria greutate juridică.
Această fisură fundamentală a fost asumată chiar de către magistrații SONIA DEACONESCU și BĂLAN IULIAN CONSTANTIN, nu invocată de către apărare, fapt care îi conferă o greutate aparte.
La scurt timp după ce a aflat teribila decizie care a distrus, nu doar viața inculpatului, ci și a întregii sale familii, aceasta (familia) a aflat cu surprindere faptul că, unul dintre judecătorii care și-a asumat prin semnătură o astfel de decizie, respectiv doamna judecător SONIA DEACONESCU a fost promovată la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală.
Șocul a fost și mai mare la momentul la care membrii familiei inculpatului au citit în Ziarul de Iași – liderul presei ieșene – după cum se autointitulează, într-un articol semnat de către Alex Zănoagă la data de 23.06.2026, ora 04,46, faptul că Vicepreședinta Curții de Apel Iași, doamna judecător DIANA MICU CHEPTENE și-a retras candidatura pentru unul din cele 3 posturi disponibile la Secția Penală a celui mai înalt for al justiției din România, cu toate că anterior doamna judecător declarase că, deși îndeplinește condițiile de pensionare, nu se gândește la retragere precizând că privește postul de magristrat în cadrul Curții Supreme ca pe un vârf al carierei pe care dorea să-l atingă.
Deși este o coincidență banală, membrii familiei s-au gândit care au fost resorturile care au făcut ca un important magistrat de la cea mai înaltă instanță ieșeană, adică exact locul în care fiul lor a fost inculpat pentru un dublu asasinat deși probele științifice dovedesc clar nevinovăția acestuia, să renunțe la visul său de a-și atinge vârful carierei devenind magistrat al Instanței Supreme, în timp ce unul dintre judecătorii din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș care și-a asumat să le trimită fiul după gratii pentru 29 de ani în timp ce cele mai importante probe științifice îl disculpă, să promoveze la cel mai înalt nivel al justiției din România, la câteva zile după pronunțarea fatidicei decizii.
Fără a achiesa măcar la vreo speculație, cu atât mai puțin să lansez vreuna, personal, ca practician al dreptului penal de 29 de ani, observ cu toată deferența de care sunt capabil faptul că, pentru a-și recăpăta credibilitatea grav afectată în ultimii ani, sistemul judiciar din România ar trebui să evalueze mult mai exigent decât o face în prezent motivările redactate și semnate de către cei care aspiră la un post de magistrat al celui mai înalt for al justiției din România.
Sunt momente în istoria unui sistem judiciar în care adevărul nu mai poate fi ascuns în dosare, ci strigă dintre coperțile dosarelor în care au fost pronunțate astel de decizii.
Pentru a-și recăpăta onoarea și credibilitatea, sistemul judiciar din România trebuie să conștientizeze că ne aflăm într-un astfel de moment istoric, motiv pentru care, la Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui promovați doar judecătorii care au dovedit că au pronunțat de-a lungul carierei lor exclusiv hotărâri care au avut corespondent, atât în reala situație de fapt, precum și în probele legal administrate și nu au validat rechizitoriile precare cu care au fost învestite instanțele judecătorești, exclusiv din cauza presiunii mediatice puternice.
