În această vară fierbinte marcată de incendii spectaculoase de păduri în zone turistice, o altă dramă, mai puţin mediatizată, se derulează în paralel: cea a migraţiilor. O problemă fără soluţii durabile, cu care sunt confruntaţi nu numai occidentalii. În Franţa, un posibil candidat la prezidenţialele de anul viitor cere oprirea temporară a fluxului migratoriu pentru ca statul să poată relua controlul asupra imigraţiei, transmite RFI.
RELATAREA RFI:
La sfîrșitul săptămînii trecute mai multe nave au salvat în Mediterana 700 de migranţi care încercau să treacă în Europa cu ambarcaţiuni improvizate. Organizaţia internaţională pentru migraţii arată că traversările ilegale în zona Mediteranei centrale sunt în creștere anul acesta și că în primul semestru al acestui an cel puţin 1113 persoane și-au pierdut viaţa încercînd să treacă în Europa. În Statele Unite administraţia Biden a accelerat procedurile de repatriere a migranţilor, cu avionul, spre ţări ale Americii centrale. Autorităţile americane mai sunt confruntate cu problema mingranţilor minori, din Mexic au sosit pe teritoriul american, anul acesta, în medie cam 500 de copii pe zi. Aceștia sunt însă mai norocoși, autorităţile americane au promis că nu vor fi expulzaţi.
Un fenomen migratoriu major se anunţă la orizont pe fondul avansării talibanilor în Afganistan. Mii de afgani care au lucrat pentru armata americană vor să plece cît mai repede din ţara lor. Washington-ul a promis că nu-i va abandona, dar pe unii ar dori să-i instaleze în Turcia, ceea ce a provocat o reacţie critică la Ankara. Turcia găzduiește deja pe teritoriul ei patru milioane de refugiaţi, cei mai mulţi sirieni, și practică din cînd în cînd o formă deschisă de șantaj migratoriu asupra europenilor.
Modelul a fost preluat de dictatorul de la Minsk, Alexandre Lukașenko. Supărat pe vecinii săi care îl critică, el s-a gîndit să le trimită niște migranţi. Lituania a înregistrat 2700 de sosiri ilegale de la începutul anului. Seful diplomaţiei europene Josep Borrell denunţă într-o declaraţie organizarea unui pod aerian între Bagdad și Minsk. Mai precis, Lukașenko preia candidaţi la imigraţie din Irak și îi trimite spre Uniunea Europeană, cu gîndul că astfel de operaţiuni ar putea destabiliza Bruxelles-ul.
La Paris, săptămîna trecută, autorităţile au decis să-i cazeze în condiţii mai umane pe 600 de migranţi care își instalaseră corturile într-o piaţă istorică, în inima cartierului Marais, Place de Vosges.
Problemă mondială, sau mai bine zis dilemă planetară, imigraţia nu face decît să se agraveze odată cu schimbările climaterice și cu multiplicarea focarelor de criză.
Michel Barnier, om politic francez respectat care s-a achitat cu brio la Bruxelles de dosarul Brexit-ului, propune un moratoriu în privinţa imigraţiei. Trebuie să ne pregătim în perspectiva unui flux sporit de migranţi, spune el, iar cifrele îi dau dreptate. În 1995, de exemplu, Franţa a acordat străinilor 125 000 de cărţi de sejur și a recenzat 20 000 de cereri de azil. În 2019 numărul de cărţi de sejur acordate a fost de 277 000 iar cererile de azil recenzate au fost de 178 000. Demnitarul francez, om de dreapta, avertizează că Franţa numărul săracilor este deja de 10 milioade și că între 4 și 6 milioane de oameni sunt șomeri. Ceea ce propune Michel Barnier este oprirea totală (sau aproape totală) a imigraţiei pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 5 ani, timp în care statul ar urma să construiască o nouă politică migratorie. Michel Barnier, care va fi probabil candidat la prezidenţialele de anul viitor, consideră chiar că o astfel de măsură ar trebui adoptată prin referendum.
Nu este exclus ca în viitor să asistăm, în mod democratic, la baricadarea unor ţări europene în faţa imigraţiei. Implicaţiile morale ale unor astfel de decizii riscă să fie dezastruoase, dar sondajele pun în evidenţă faptul că imigraţia rămîne una din neliniștile majore ale francezilor.
