Presa care a reușit (deocamdată) să rămînă cît de cît în afara Cazărmii se întreabă, în mod corect, cum de l-au înhățat abia acum pe Andrei Chiliman cu binecunoscutul spectacol de sunet și lumini, cînd acuzațiile se referă la fapte petrecute între 2006 și 2015. Ce să înțelegem din interceptările SRI? Că despre afacerile lui Andrei Chiliman se știa de 9 ani, dar că primarul sectorului 1 a fost lăsat să-și vadă de treburi, inclusiv să candideze în 2008 și 2012, fără a i se clinti un fir de păr? Cum se explică paradoxul acesta, întîlnit în mai toate Dosarele din ultimul timp?, scrie jurnalistul Ion Cristoiu joi seară pe blogul său.
POSTAREA LUI ION CRISTOIU:
Răspunsul l-a dat Elena Udrea în Denunțul depus pe 30 ianuarie 2015 împotriva Binomului SRI-DNA:
„Astăzi, într-o țară în care aproape oricine poate fi acuzat, de la Președintele Iohannis, care nu a apucat să ne explice povestea celor 6 case ale sale, pînă la cetățeanul care dăduse un borcan cu miere și o sută, două de euro pentru a obține o pensionare anticipată, există riscul ca cei care decid pe cine și cînd acuză, să o facă din interese ce nu au legătură cu justiția sau dreptatea. De asemenea, într-o astfel de țară, va deține puterea absolută cel care deține cătușele. Nimeni nu va avea curajul să nu se supună voinței celui care poate în orice moment să decidă arestarea oricui. Cu atît mai mult cu cît există un puternic suport popular față de arestarea tuturor celor care dețin sau au deținut funcții, sînt persoane publice și fac afaceri mari, pe ideea că nimeni nu poate ajunge sus fără să încalce legea.
În aceste condiții, cînd și patronii de presă și jurnaliștii, și procurorii și judecătorii pot fi acuzați, în orice moment, evident că cel care deține secretele tuturor poate șantaja și obliga pe oricine să facă așa cum acesta își dorește. ”
Ce vrea să spună Elena Udrea în această dezvăluire unică, istorică prin importanța ei pentru înțelegerea felului în care lupta împotriva corupției e folosită ca pretext de răfuieli politico-mafiote?
Că, vorba pe care o tot spune Robert Turcescu, luni seara, cînd facem împreună pe Nașul Tv,Analiza săptămînii, fiecare dintre noi, prin ceea ce a făcut în ultimii 25 de ani, e dator cu o vizită la DNA.
Acolo la DNA, dar mai ales la SRI, stau închise în sertare, dosarele imensei majorități a politicienilor, oamenilor de afaceri și patronilor de presă din postdecembrism.
Cînd cineva trebuie scos din joc, fie pentru că a intrat în conflict de interese cu Binomul SRI-DNA, fie pentru c-a îndrăznit să-l critice în public, e scos din sertar dosarul lui sau, în unele cazuri, dosarul unui om de afaceri care l-ar putea denunța pe respectivul.
Ics Icsulescu? încruntă sprînceana Binomul, acesta trebuie pus la punct imediat.
Ia să vedem ce dosar are la noi: N-are dosar, Șeful!
Cu cine a făcut afaceri din 1990 pînă acum?
Cu Ion Ionescu.
Acesta are dosar?
Are Șeful!
Foarte bine. Îl luăm pe sus pe Ion Ionescu, îl vîrîm la beci și-i punem în vedere că poate scăpa numai dacă îl denunță pe Ics Icsulescu.
Și uite așa se ajunge la înhățarea cu zgomot a lui Ics Icsulescu.
Cine e ținta Operațiunii Chiliman?
Cum cine?
Dacă sunteți atenți la așa zisele stenograme plasate de Binom presei de casă, ținta e Călin Popescu Tăriceanu.
Călin Popescu Tăriceanu a devenit, prin campania sa spectaculoasă împotriva Statului polițienesc instaurat în România din ultimul timp, dușmanul de moarte al Binomului SRI-DNA.
Călin Popescu Tăriceanu trebuie anihilat urgent!
De la Dosarul Chiliman se ajunge rapid la săltarea cu huiet a lui Călin Popescu Tăriceanu.
Operațiunea, pregătită mediatic de așa zisele dezvăluiri din așa zisele stenograme date recent presei epolet-izate, va scoate din joc pe unul dintre cei mai importanți aliați ai lui Victor Ponta și va da o lecție publică tuturor celor care nu iau poziție de drepți în fața Binomului SRI- DNA.
Se mai dă o lovitură cu acest prilej și lui Victor Ponta, avînd în vedere că e vorba de cumnatul lui.
A fost sacrificat Andrei Chiliman?
Ei aș! A fost sacrificat pentru mai puțin Ovidiu Tender.
Lovitura dată prin implicarea lui Călin Popescu Tăriceanu justifică sacrificarea unuia dintre liderii și finanțatorii partidului prezidențial PNL.