Un mort și 122 de răniți în confruntările de la Kiev.Așa sună știrea transmisă de toate agențiile internaționale de știri despre incidentele sângeroase care au avut loc luni, 31 august 2015, în fața Parlamentului ucrainean. (…) Scînteia care a provocat vîlvătaia a fost supunerea la vot, într-o primă lectură, în Parlament, a unei legi de modificare a Constituției considerate de protestatarii violenți drept una favoarea Rusiei.(…)Legea de modificare a Constituție în favoarea Moscovei a fost propusă și impusă de președintele pro-american Petro Poroșenko, iar majoritatea parlamentară, supusă președintelui, s-a grăbit s-o voteze în ciuda scandalului de afară.Ce l-a apucat pe Petro Poroșenko?Ascultă de Moscova?, scrie jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său despre evenimentele de la Kiev.
Poroșenko Ascultă de Washington.Iar Washingtonul a făcut presiuni asupra lui pentru a iniția și trece prin Parlament o lege prin care se dă o largă autonomie teritoriului ucrainean controlat de rebeli, de fapt, controlat de Moscova.Sunt sigur că Petro Poroșenko a făcut asta cu moartea-n suflet.Nu sunt sigur însă dacă a priceput ceva din poziția adoptată de Aliatul american față de Ucraina, subliniază Cristoiu.
Interesul Americii e să pună capăt conflictului din Estul Ucrainei.Chiar dacă asta înseamnă sacrificare interesului național al Ucrainei.Chiar dacă asta înseamnă sacrificarea lui Petro Poroșenko. Bine, bine, vor spune naivii, dar Petro Poroșenko a fost un aliat necondiționat al Americii.A făcut tot ce i-au zis americanii să facă împotriva Rusiei.Nu riscă americanii să-l vadă pe Petro Poroșenko alungat cu pietre de ucraineni?Desigur că riscă.Incidentele violente de luni sunt doar începutul.Și ce dacă aliatul Petro Poroșenko e alungat cu pietre de ucraineni?Americanii vor găsi cît ai zice pește un alt președinte dispus să fie aliat necondiționat al SUA.Sacrificare lui Petro Poroșenko pe altarul intereselor Aliatului american ar trebui să fie o lecție care să le reamintească politicienilor noștri dispuși să facă tot ce le spune Washingtonul de iluzia tragică a Mareșalului Antonescu, este concluzia lui Cristoiu.
