În Chile, electoratul s-a pronunţat masiv, duminică 25 octombrie, prin referendum, în favoarea unei noi Constituţii care o va înlocui pe cea adoptată în anii dictaturii lui Pinochet. O nouă pagină de istorie începe în această ţară latino-americană unde chilienii se pronunţă de fapt şi împotriva unui sistem ultra-liberal care îşi arată limitele, transmite Radio France Internationale.
COMENTARIUL RFI:
Să ne amintim mai întîi că generalul Pinochet a venit la putere printr-o lovitură de stat, în noiembrie 1973, răsturnînd un preşedinte socialist ales în mod democratic, pe Salvador Allende. Augusto Pinochet a murit de bătrîneţe, în 1990, scăpînd de justiţia oamenilor. Acum însă chilienii, în proporţie de 78 la sută, îi lichidează de fapt moştenirea politică, întrucît se pronunţă pentru schimbarea Constituţiei impusă de militari în 1980. Legea fundamentală a statului Chile, aşa cum a impus-o Pinochet, a avut o particularitate, a fost de fapt prima Constituţie din lume inspirată din teoriile neoliberale. Prin Constituţie, deci, statul Chile se auto-decreta ca o economie ultraliberală, ori exact acest lucru nu-l mai vor chilienii.
Epidemia de coronavirus a incitat de altfel pe întreaga planetă la noi reflecţii privind rolul statului. Sute de milioane de oameni au descoperit că în momente dificile numai statul poate interveni pentru a limita dezastrele. Toţi acei economişti care încercau cu tot dinadinsul să demostre că prosperitatea este direct proporţională cu diminuarea influenţei statului şi-au pierdut practic audienţa. În majoritatea ţărilor de pe glob revine în forţă ideea că statul trebuie să fie puternic, egalitar, prevăzător şi să dispună de mijloace suficiente pentru a-l proteja pe cetăţean.
Chilienii vor deci, odată cu o nouă Constituţie, un nou model social şi economic, mai protector, care să asigure gratuitatea îngrijirilor medicale şi a învăţămîntului, să garanteze pensiile şi să reducă inegalităţile. Preşedintele chilian Sebastian Piñera, om de dreapta, foarte contestat pentru gestiunea epidemiei, se înclină în faţa voinţei populare şi declară: „Pînă acum Constituţia ne-a divizat. Începînd de acum, trebuie să colaborăm cu toţii pentru ca noua Constituţie să fie un mare cadru de unitate, de stabilitate, de viitor”.
Ceea ce s-a întîmplat în Chile s-ar putea să fie o sursă de inspiraţie şi pe alte meridiane ale globului. Epidemia a provocat un fel de revoluţie socială în Chile, a patra economie a continentului sud-american, ţară considerată în ultimele trei decenii ca un model de prosperitate economică şi de stabilitate politică. Populaţia s-a pronunţat pentru alegerea unei Adunări constituante care va avea la dispoziţie nouă luni, eventual un an, pentru a redacta noul text al Constituţiei.
Cotidianul Le Monde furnizează detalii despre cum va funcţiona Constituanta: de exemplu, fiecare articol va trebui să obţină aprobarea a cel puţin două treimi din membii adunării. Noua Constituţie va stipula, bineînţeles, separarea puterilor în stat şi principiul apărării drepturilor sociale, dar va conţine imperative şi privind protecţia mediului înconjurător… În aprilie anul viitor urmează să fie aleşi cei 155 de membri ai Constituantei, deci chilienii vor trebui să se înarmeze cu puţină răbdare pînă cînd se vor putea bucura de noul model social-economic dorit. Şi merită notat că în mod obligatoriu, între 45 şi 55 la sută dintre membrii acestei adunări destinată să redacteze noua Constituţie trebuie să fie femei. Citez din ce spune, în Le Monde, o specialistă chiliană în politologie, Julieta Suarez-Cao: „Chile va fi prima ţară din lume care îşi va redacta Constituţia în felul acesta, în regim de paritate bărbaţi-femei”.
Un nou referendum va avea loc la începutul anului 2022 pentru aprobarea noii Constituţii. În tot acest timp chilienii aşteaptă însă de la guvernul lor lansarea unor reforme în spiritul noi legi fundamentale a ţării.
Din multe puncte de vedere Chile a devenit un laborator politic planetar, şi cu siguranţă că în multe alte ţări oamenii vor acelaşi lucru, şi anume ca pandemia să fie o lecţie pentru viitor iar eradicarea virusului să însemne şi schimbări majore în societate, nu doar sfîrşitul unei banale crize sanitare.