Repercusiunile economice ale summitului americano-nord-coreean au fost evocate de însuşi preşedintele Donald Trump. Intr-unul din mesajele sale cu care ne-a obişnuit pe Twitter, şeful Casei albe spunea recent că e de părere că «Coreea de Nord are un potenţial strălucit şi va fi într-o bună zi o mare naţiune economică şi financiară». De partea sa, Mike Pompeo, şeful diplomaţiei americane, promitea că dacă Phenianul renunţă la arsenalul său nuclear, «numeroase firme americane vor merge în Coreea de nord».
Coreea de Sud mizează şi ea pe cooperarea economică pentru a pacifica peninsula. La graniţa dintre cele două Coreei, a funcţionat complexul industrial Kaesong între anii 2004 şi 2016 şi el a simbolizat posibila înţelegere între cele două popoare. Circa 125 de firme şi 42.000 de muncitori nord-coreeni lucrau acolo până la închiderea centrului, acum doi ani, în urma unui tir de rachete nord-coreean.
Revigorarea economiei nord-coreene ar trece însă înainte de toate prin restabilirea liniei feroviare care leagă sudul de nord. Ar profita de acest lucru şi sudul care astfel şi-ar putea exporta mărfurile spre China. De asemenea, s-ar putea implanta un gazoduct între cele două Coreei şi Rusia. Oţel, aur, grafit şi multe alte materiale necesare în fabricarea de telefoane inteligente ar putea interesa firmele sud-coreene. Analişti citaţi de RFI estimează la 6.000 de miliarde de dolari rezervele naturale ale ţării lui Kim Jong-un.
Nu doar Coreea de Sud ci şi China este interesată de aceste bogăţii naturale. Dealtfel, firmele chinezeşti au fost ani de zile primii clienţi ai resurselor minerale nord-coreene. 90% din comerţul exterior nord-corean se face cu China. De cele mai multe ori, ţinând cont şi de sancţiuni, el se face sub forma «cărbune şi fructe de mare contra petrol».
Pentru a imagina însă o reală dezvoltare economică a ţării, va fi nevoie înainte de toate de ridicarea sancţiunilor care sunt impuse Nordului. In aşteptarea acestei ipoteze, Phenianul ar putea instaura zone economice speciale pentru a-i primi pe investitorii străini, după modelul Chinei de acum câteva decenii când Beijing a decis să se deschidă economiei de piaţă.
