COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG)
Mă întreb dacă nu cumva consilierii de imagine ai președintelui Iohannis or fi fost infiltrați la Palatul Cotroceni de PSD. Căci, dom’le, prea își bat joc de el!
Să ai ca materie primă un bărbat înalt, prezentabil, pe care hainele cad bine, cu ochi albaștri, cu trăsături regulate și toți dinții in gură, fără burtă, chelie ori alte defecte stridente de fabricație, și să-ți propui, el fiind deja președinte al României, să-l transformi într-un cyborg, într-un personaj caricatural, de benzi desenate, ce umblă ca pe șenile și vorbește ca un ventriloc, miroase de departe ori a umor negru, ori a sabotaj.
Nu pricep (dacă, repet, nu cumva fac jocul PSD-ului) de ce au ales acești consilieri de imagine să-l dezumanizeze în halul ăsta pe președinte. Și să-l propună judecății națiunii complet mineralizat, inautentic și inafectiv.
Rânjetul acela sardonic, de mască rigidă la care doar colțurile gurii glisează minimal și sacadat, de parcă ar fi cuplate la o cremalieră cu foarte puțini dinți pe tambur și cu vaselina uscată…
Vorbirea aceea tărăgănată, cu ridicări și coborâri de ton atât de artificiale și deconcertante încât te fac să uiți complet de mesaj și să te gândești că, poate, ți se oferă o parodie, nu un discurs…
Și, mai ales, senzația aceea oribilă de carcasă metalică, de tinichea goală, zdrăngănitoare, fără urmă de suflet ori sentiment pe dinăuntru, senzație pe care ți-o induce lipsa totală de empatie a președintelui, lipsa lui absolută de implicare afectivă, absența unei minime rezonanțe cu ofurile celor numiți generic „poporul său”.
De data asta nu vreau să pun accentul pe CE a spus, ieri și în zilele din urmă, Klaus Iohannis despre scandalul cu revocarea Laurei Kovesi. Eu consider că omul este complet sinucigaș. Și nu pentru că asta ar dori, pentru că s-ar fi săturat de viața dulce de președinte, ci pentru că asta i se picură zi de zi în ureche: cum că toate ieșirile demne i s-ar fi închis și că nu mai are de ales altceva decât să fie docil și să facă ce i se spune. Că nu ar mai exista pentru el, altfel zis, nicio soluție și salvatoare și onorabilă.
Să alegi între milioane de români care sunt revoltați de evidentele abuzuri din justiție și câteva mii de manifestanți care au decis să nu recunoască aceste ticăloșii, oricât de abominabile ar fi ele, să alegi, zic, pe cei din urmă, pare a fi un comportament de dronă și nicidecum unul de președinte de țară. Dronele se duc acolo unde sunt trimise. Și fac ceea ce li se cere să facă. Ele nu au discernământ. Și nici liber arbitru. Adică nu au exact ceea ce un președinte de țară ar trebui să aibă!
Da! Eu cred că în scandalul momentului Klaus Iohannis se comportă ca o dronă. ESTE o dronă.
Să revenim însă la imaginea sa. La CUM spune, mai presus de CE spune.
Ce consilieri or fi aceia care îl împing să ajungă de miștoul poporului său (un popor care, trebuie să recunoaștem, e maestru în miștouri)? Care îl învață cum să genereze în acest popor mai multă ură chiar decât a generat, la vremea lui, Traian Băsescu?
Cum să nu-l sfătuiască să renunțe la rânjetul acela absolut horror? Și să nu-i predea în schimb tehnici de mimică prietenoasă și, mai ales, umanizantă? Cum să nu organizeze cu domnia sa ședințe de fotogenie și teste de spontaneitate pentru ca țara să înțeleagă că președintele ei nu e făcut doar din cipuri și circuite integrate ci are în alcătuire și niscaiva materie vie? Minime urme de carne, sânge și neuroni?
Cum să nu-l învețe pe Klaus Iohannis să vorbească precum un om normal și nu ca roboții cu sintetizator? Să-i explice despre fluență, despre emoție, despre inflexiuni dictate de trăiri interioare și nu, exclusiv, de semne de punctuație?
În fine, cum să nu-l determine acești consilieri de imagine, oricât de indolent le-ar fi învățăcelul, să facă efortul de a se apropia mai mult de modelul unei ființe umane decât de acela al unei erou grotesc de benzi desenate?
Sondajele din ultima vreme sunt devastatoare și pentru justiție, și pentru serviciile secrete, și pentru Kovesi, și pentru Iohannis. Oamenii aceștia, dimpreună cu instituțiile – parașută care încă îi susțin, cred că, pentru ei, gravitația a fost abolită. Deși sunt înfiorător de îngreunați de păcate, își închipuie că prăbușirea îi va ocoli și că vor pluti în condiția privilegiantă de acum.
Se înșiră pe verticală, ca într-o acrobație cu parașutiști atârnați unul de altul deasupra pământului care se apropie vertiginos: Iohannis, Kovesi, Onea, Negulescu.
Negulescu ține chingile lui Onea și Kovesi iar Kovesi pe cele ale lui iohannis. Cât ar părea de paradoxal, în acest moment Negulescu e mai puternic și decât șefa DNA și decât președintele României. Altfel spus, țara e la mâna lui Negulescu!
Asta e valoarea României sub conducerea lui Iohannis și Kovesi.
Modelul Negulescu a triumfat! Și știți cum? Prin arătarea pisicii!
„Chingile parașutei se mai pot, uneori,și încurca! Precum în poza alăturată”.
Acesta e mesajul cu care Negulescu, zis Portocală, zis Zdreanță, îi ține în lesă pe cei doi și conduce România cu procură.
Kovesi il apără ca pe ochii din cap, ca și Iohannis, de altfel, prin tranzitivitate!
