Ameninţarea preşedintelui SUA, Donald Trump, de a lansa şi rachete asupra Siriei demonstrează cât de masive sunt interesele internaţionale în acest conflict. Nu e în joc doar viitorul lui Assad, ci al întregii regiuni, se arată într-un comentariu Deutsche Welle.
Potrivit unor surse în Siria nu sunt numai trupe rusești și iraniene, dar și chinezi și cubanezi.
Avertismentul a fost făcut printr-un canal care este în continuare destul de neobişnuit în istoria diplomaţiei. „Rusia a jurat că va intercepta toate rachetele lansate asupra Siriei. Pregăteşte-te Rusie că acestea vor veni”, a anunţat miercuri Trump prin intermediul twitter.
Rusia s-a aliat cu un „animal”, care ucide cu ajutorul gazelor de luptă, a completat Trump, făcând evident aluzie la prezumtivul atac cu gaz executat la finele săptămânii trecute în oraşul sirian Duma, pentru care Casa Albă îl face vinovat pe preşedintele Siriei, Bashar al-Assad. Atacul s-a soldat cu moartea a cel puţin 150 de persoane şi rănirea altor aproximativ 1000.
Mesajele lui Trump au fost precedate de semnale rezolute ale ruşilor. Potrivit ambasadorului Rusiei în Liban, Alexander Zasipkin, armata rusă va intercepta orice rachetă lansată de SUA asupra teritoriului naţional al Siriei. Concomitent, Kremlinul a adresat administraţiei americane un apel la raţiune după acuzaţiile de folosire a gazelor de luptă. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, a declarat miercuri la Moscova pentru agenţia Tass: „Să sperăm că toate ţările vor evita alţi paşi.”
Internaţionalizarea şi intensificarea războiului
Cele mai recente semnale de la Moscova şi Washington demonstrează că războiul din Siria cunoaşte în ultima vreme o dublă evoluţie. Pe de-o parte actori internaţionali se implică tot mai puternic în acest conflict – de exemplu Turcia, prin invadarea provinciei Afrin din nordul Siriei, şi Israelul, prin raidul de bombardament asupra bazei aeriene siriene Taifour, care aparent îi poartă semnătura.
Pe de altă parte tensiunile cresc în întreaga regiune, fiindcă războiul a creat un vid de putere pe care actorii străini caută să-l umple cu o hotărâre tot mai manifestă.
Miza războiului nu mai e de multă vreme cauza opoziţiei siriene sau soarta lui Assad. În joc sunt mize mult mai mari. În vreme ce Iranul şi Rusia, susţinătoarele lui Assad, sunt preocupate să-şi extindă influenţa în Siria, adversarii preşedintelui sirian, cu precădere SUA, dar într-o tot mai mare măsură şi Israelul, caută să împiedice o atare evoluţie.
Interesele SUA
„Prioritatea absolută a politicii americane este sprijinirea Israelului”, afirmă Günter Meyer, directorul Centrului de Studii privind Lumea Arabă din cadrul Universităţii Mainz. Preşedintele SUA, Donald Trump, a subliniat în repetate rânduri aceasta. „De aceea şi lupta împotriva Iranului este prioritară, fiindcă ţara constituie o ameninţare la adresa Israelului”, a afirmat expertul german.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul organizaţiei Hezbollah, care se bucură de sprijinul Teheranului. În cele din urmă, miza este distrugerea aşa-numitei „axe şiite”, care porneşte din Iran şi ajunge, traversând Irakul, Siria şi Libanul, până la frontiera cu Israelul. În acest scop, americanii şi-au extins masiv prezenţa mai ales în estul Siriei. „Între timp se vorbeşte despre o semilună americană, care cuprinde nord-estul Siriei şi continuă până în Iordania. Această semilună funcţionează ca un scut în faţa Israelului”, a explicat Meyer.
Grupările armate din Siria
Siria, un front internaţional
Ziarul în limba arabă Al-Araby Al-Jadeed care apare la Londra plasează conflictul într-un context şi mai larg. Siria a devenit de multă vreme scena unui război prin interpuși între SUA şi Rusia. Alte teatre de operaţiuni sunt Ucraina, din punct de vedere militar, şi Libia, din punct de vedere diplomatic. Ziarul afirmă: „Relaţiile americano-ruse au intrat în general într-o fază foarte periculoasă.” Iar dacă SUA şi Rusia se vor confrunta militar în Orientul Mijlociu, atunci „nu doar războiul din Siria va creşte în intensitate. Efectele acestei încleştări se vor resimţi în întreaga regiune.” În opinia publicaţiei, Naţiunile Unite se dovedesc o dată în plus incapabile să rezolve acest conflict.
Din perspectiva SUA, Siria condusă de Assad este de multă vreme un stat critic. La invadarea Irakului de către SUA în 2003, Damascul a reacţionat prin permisiunea acordată jihadiştilor sirieni şi internaţionali, de a trece fără probleme frontiera către vecinul din est. Acei jihadişti s-au alăturat rezistenţei împotriva trupelor americane. Mesajul Damascului adresat administraţiei de la Washington a fost foarte clar: „Să nu vă treacă prin cap să invadaţi şi Siria”.
Cel târziu de atunci regimul Assad nu se mai bucură de nicio simpatie la Washington. „O altă miză a prezentului război este distrugerea Siriei, în aşa fel încât această ţară să nu mai fie un adversar redutabil”, a explicat Günter Meyer: „Rămăşiţele care ar rezulta în urma distrugerii acestui stat ar putea fi cu uşurinţă instrumentalizate unele împotriva celorlalte”, a mai arătat expertul.
Kurzii, un element important
Situaţia s-a complicat suplimentar prin faptul că miliţiile Hezbollah, sprijinite de Iran, avansează pe Înălţimile Golan tot mai aproape de frontiera cu Israelul. Astfel ele se înscriu în tradiţia regimului Assad, care a prezentat mereu Siria ca pe o ţară de front împotriva statului evreu.
O contrapondere la această politică este alcătuită din kurzii care trăiesc în nordul Siriei. În prezent, ei trebuie să se apere în regiunea Afrin de atacurile armatei turce. Dar pe termen lung ei urmăresc în continuare ţelul unei regiuni kurde cu o cât mai largă autonomie. Acest ţel este pe placul intereselor de securitate israeliene. „Israelul a declarat deja că ar saluta apariţia unui stat independent kurd”, a declarat Meyer pentru DW. „Şi aceasta arată despre ce e vorba aici”, a conchis el.
Pe de altă parte: La finele anului trecut, pe mai multe canale militare, sosea informaţia că la Tarus, baza navală rusă din Siria, debarcau mii de membri ai forţelor speciale din două unităţi de elită ale armatei chineze („Tigrii Nopţii“ unitate de puşcaşi marini şi „Siberian Tigers“, unitate de comando din regiune Sheniang). Motivul invocat fiind lupta împotriva extremiştilor uiguri care luptau de partea forţelor anti-Assad, comentează Adevărul.
