Presupusul centru chinez de spionaj se află într-o discretă anexă a ambasadei Chinei în localitatea Chevilly-Larue aflată la doar zece kilometrii de centrul Parisului. Pe teritoriul de circa un hectar pe care se află un teren de tenis, o parcare ṣi două clădiri de câte trei etaje poliṭia franceză nu are dreptul să intre ṣi asta în conformitate cu convenṭile internaṭionale. Cele trei uriaṣe antene parabolice instalate pe acoperiṣul uneia dintre clădiri se văd însă foarte bine ṣi de departe, ne spun ziariṣtii de la L’Obs care publică o lungă anchetă pe această temă.
Aflăm astfel că dependinṭa ambasadei Chinei există acolo de mai bine de patru decenii. Chiar dacă ṣi astăzi o parte din personalul diplomatic locuieṣte la faṭa locului, se poate lesne presupune că misiunea a devenit mai specială. Mai ales de când acum trei-patru ani au apărut cele trei gigantice antene pe acoperiṣ. Primăria nu ṣtie la ce folosesc respectivele instalaṭii în timp ce ambasada Chinei la Paris vorbeṣte despre « servicii logistice pentru nevoi de comunicaṭii » fără a da mai multe detalii. Din informaṭile obṭinute de L’Obs din surse ale serviciilor de informaṭii franceze, această adresă de la Chevilly-Larue ar adăposti în realitate un centru secret de ascultări satelitare. El ar depinde de echivalentul chinez al NSA american, aṣa-zisul APL-3, adică al treilea departament al statului major al Armatei populare de eliberare. Departament ce ar cunoaṣte o creṣtere exponenṭială. Explicaṭia fiind că Beijingul investeṣte masiv în ascultări considerate ca o mijloc esenṭial al ascensiunii sale geopolitice.
La început APL-3 ṣi-a construit centrele de spionaj pe teritoriul naṭional. A urmat extinderea în ṭări « prietene » precum Laos, Birmanai ṣi mai ales Cuba de unde se poate « asculta » America. Cel din periferia Parisului ar fi primul de acest gen instalat în Europa. El serveṣte cu prioritate la spionajul economic. Potrivit unui specialist în interceptări satelitare consultat de L’Obs ṣi care a studiat fotografiile cu antenele, două dintre acestea ar folosi la ascultare ṣi a treia la transmiterea « producṭiei » către Beijing. Prima dintre cele două antene de ascultare ar fi orientată spre satelitul de comunicaṭii Thuraya 2 care acoperă Africa ṣi Orientul mijlociu, zone prioritare în care China e în război economic cu Occidentul ṣi în particular cu Franṭa. A doua antenă-spion bate mai spre vest, probabil către satelitul Inmarsat care acoperă vestul Africii dar ṣi America de sud, două alte zone strategice pentru economia chineză. Informaṭiile obṭinute de la cele două parabolice sunt tratate mai întâi chiar în periferia Parisului de niṣte calculatoare puternice ṣi retransmise apoi spre Beijing via a treia antenă.
Cum chinezii nu au ca francezii teritorii peste mări sau ca americanii baze militare pe tot mapamondul, ei sunt nevoiṭi să-ṣi instaleze reṭelele de ascultare prin ambasade sau anexele acestora, precum cea deci de la Chevilly-Larue.
Cum de China a putut însă instala cele trei antene pe acoperiṣ la doar zece kilometrii de Paris ? Cert, misiunile diplomatice sunt inviolabile potrivit convenṭiei de la Viena dar nu poṭi instala acolo orice ṣi mai ales emiṭătoare radio fără asentimentul statului-gazdă. Cu alte cuvinte, Parisul ar fi autorizat instalarea antenelor. Oficialii francezi ṣi în particular ministerul de externe refuză să răspundă însă la acest gen de întrebare. Serviciile de contraspionaj franceze recunosc că există o problemă la Chevilly-Larue dar decizia de a lua măsuri contra acestui centru trebuie să vină foarte de sus. Ori, ca ṣi Nicolas Sarkozy – pe vremea căruia s-au instalat controversatele antene- François Hollande minimalizează afacerea. Explicaṭia este simplă : în speranṭa de a semna tot mai multe contracte cu chinezii, Parisul se face adesea că nu vede ce fac serviciile secrete chinezeṣti.
