Un studiu recent avertizează asupra influenţei crescânde a Chinei asupra mediei şi a opiniei publice europene. Sunt vizate şi mari publicaţii germane. Sunt temerile justificate?, transmite Deutsche Welle.
RELATAREA DW
China este omniprezentă în mediile de informare. Numai în anul 2017, revista economică britanică „Economist” a dedicat Chinei două numere. În Germania, „Spiegel” declara China, în noiembrie 2017, ca fiind „Puterea mondială numărul 1”. Articolul relata despre mega-proiectul preşedintelui Xi Jinping, „noul drum al mătăsii”, despre declaraţiile lui (verbale) în favoarea liberului schimb, despre investiţiile masive în Europa ca şi despre teama furtului intelectual (ca în cazul preluării firmei de robotică Kuka), despre înarmare sau despre planurile de transformare a Chinei într-un stat cu supraveghere totală.
Dezbaterile despre protecţia proprietăţii intelectuale sunt vechi. Dar, cel târziu la cel de-al XIX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, în octombrie 2017, a devenit evident că nu contează doar influenţa economică, ci şi cea ideologică. În discursul său, preşedintele Xi a lăudat modelul autoritar chinez ca reală alternativă la pretinsa decădere a democraţiei liberale de provenienţă occidentală.
China ca model de stat
Insitututele de cercetare din Berlin „Mercator Institute for China Studies” (Merics) şi „Global Public Policy Institute” (GPPI) avertizează asupra lipsei conştientizării influenţei crescânde a Chinei nu doar la nivelul elitelor politice şi economice, ci şi în presă, societate civilă şi mediul academic din Europa. În toate aceste resorturi China este activă pentru a „îmbunătăţi modul de percepere a sistemului politic şi economic chinez precum şi pentru a poziţiona ţara drept alternativă viabilă la democraţia liberală”.
Un rol cheie îl joacă, potrivit convingerii autorilor studiului, influenţarea opiniei publice prin mediile de informare în masă. Unul dintre actorii principali este suplimentul în limba engleză „China Watch”, publicat de cel mai mare cotidian de limbă engleză din China, „China Daily”, care, precum restul mediilor de informare din China este controlat de aparatul de stat. Suplimentul „China Watch” este prezentat cu titlul de reclamă şi preluat de publicaţii precum „Washington Post”, „New York Times”, „Daily Telegraph”, „Le Figaro” sau, în Germania, „Handelsblatt” şi „Süddeutschen Zeitung”.
Profită de credibilitatea presei consacrate
Avantajul acestei strategii este evident: „Devine mult mai efectiv să profiţi de mediile consacrate în ţările respective, mai ales că acestea se bucură de mai multă credibilitate decât presa chineză”, spun autorii studiului. Deşi „China Watch” se prezintă ca publicitate, prin layout se poate confunda cu conţinut redacţional. Astfel, China reuşeşte să influenţeze dezbaterile din Europa. Dat fiind că preluarea acestui supliment publicitar se face contra-cost, s-ar putea crea o relaţie de dependenţă financiară de pe urma căreia China ar avea de profitat.
Pentru Deutsche Welle, conducerea Süddeutsche Zeitung a precizat că suplimentul „China Watch” nu a fost preluat decât o singură dată în 2017. Publicarea a fost însoţită de textul: „Acest supliment plătit este inclus în actualul număr al Süddeutsche Zeitung. Redacţia nu a fost implicată în publicarea acestui supliment plătit.” Handelsblatt publică lunar suplimentul, încă de la sfârşitul anului 2015. Pentru DW, conducerea publicaţiei a declarat: „Pe prima pagină a suplimentului este anunţat cât se poate de clar: suplimentul plătit este ataşat ediţiei Handelsblatt. Conţinutul redacţional ca şi layoutul revin exclusiv redacţiei publicaţiei China Daily.”
Preluare şi cooperare
Autorii studiului Merics cred că şi prin alte canale se resimte influenţa Chinei. Investitorii chinezi încearcă să cumpere acţiuni în trusturile de presă occidentale, până acum însă fără prea mult succes. În 2017, China nu a reuşit să cumpere revista americană „Forbes”. Dar conglomeratul chinez „CEFC China Energy” tocmai a depus o ofertă pentru „Central European Media Enterprises”, concern activ în România (unde deţin trustul Pro), Bulgaria, Republica Cehă şi Slovacia, după cum anunţa Reuters în luna decembrie. Licitaţia nu a fost încheiată încă.
O altă strategie chineză este reprezentată de cooperarea media şi participarea la forumurile media. Cooperarea vizează schimbul de informaţii, care ajung astfel sub controlul mediilor de stat chineze. Forumurile media deservesc prezentării propriilor interese jurnalistice: „Practic, China îşi propagă convingerile prin care mediile nu îi critică pe cei puternici, ci trebuie să colaboreze cu ei. În context internaţional, prin această logică se susţine prietenia între popoare”, se mai arată în studiul citat. Un exemplu concret pentru un astfel de forum este „Media Forum China – Germany – USA”, iniţiat printre alţii de fundaţia germană Robert Bosch şi de chinezii de la Global Times, desfăşurat anual începând din 2010.
Dezbateri critice şi transparenţă
Autorii consideră periculoasă „deschiderea unilaterală” a Europei, de care China se foloseşte în plasarea mesajelor, blocând totodată accesul presei europene pe piaţa chineză.
În studiu este menţionată şi cenzura aplicată platformei Deutsche Welle, care are o ofertă online în limba chineză. În paralel, DW pune la dispoziţia canalului Pay-TV CPD materiale din cadrul magazinului lifestyle Euromaxx precum şi cursul gratuit de limba germană.
Autorii studiului îndeamnă la o poziţie critică asupra ofensivei mediatice chineze şi solicită mai multă transparenţă, atunci când sunt implicate posturile publice chineze.
Corespondenta în China a cotidianului german de mare tiraj Frankfurter Allgemeinen Zeitung, Friederike Böge, salută studiul, dar crede că poziţia critică faţă de presa germană este exagerată. Ea aminteşte, întocmai ca şi politologul american Joseph Nye, că deschiderea reprezintă puterea supremă a democraţiei, nuanţează DW.
