Celebrul scriitor israelian Amos Oz, un înflăcărat suporter al ”soluţiei celor două state” în conflictul israeliano-palestinian, a decedat vineri, la vârsta de 79 de ani, în urma unui cancer, a anunţat fiica autorului, potrivit Reuters şi AFP.
În cariera de peste 50 de ani, Oz a consemnat renaşterea ţării sale din cenuşa Holocaustului, după conflictelor interne dintre evrei şi arabi sau după cele dintre stânga şi dreapta. A obţinut succesul internaţional şi era unul dintre favoriţii la premiul Nobel pentru Literatură, potrivit caselor de pariuri, deşi opiniile sale politice îi aducea critici în ţara natală, notează Reuters.
Amos Oz spunea că nu trece nicio zi, nici măcar o oră, în România, în Israel, sau oriunde altundeva, fără ca unii oameni să îi numească pe alţii „Iuda”. Trădătorul, în opinia sa, era cel care iese în evidenţă, care este cu un pas în faţa timpului în care trăieşte. Povestea trădării lui Iisus de către Iuda este atât de puternică, spunea Oz, încât este responsabilă pentru cel mai mult sânge vărsat de-a lungul timpului, de la persecuţii şi până la Holocaust, transmite News.ro.
Într-un interviu telefonic, acordat, în decembrie 2016, jurnalistei Magda Grădinaru pentru agenţia de presă News.ro, Amos Oz a vorbit despre relaţia dintre fanatism şi trădare, despre nevoia umană de a identifica ţapi ispăşitori şi de a-i eticheta drept trădători pe toţi cei care ies din mulţime şi îşi asumă schimbarea. Fanatismul, credea scriitorul israelian, este în nucleul conflictelor din epoca pe care o trăim: nu este vorba, aşa cum credea Samuel Huntington, despre o ciocnire de civilizaţii şi nici despre o luptă între Est şi Vest, ci despre bătălia dintre fanatici şi noi, ceilalţi.
Despre a găsi ţapi-ispăşitori, Amos Oz declara: „Nu trece nicio zi, nici măcar o oră, în România, în Israel, sau oriunde altundeva, fără ca unii oameni să îi numească pe alţii „Iuda”. A devenit un fapt banal. Oamenii au ajuns să folosească acest cuvânt în limbajul de zi cu zi. Sunt sigur că în acest moment, când noi doi vorbim, undeva în lume cineva îl numeşte pe altul ”Iuda”.
