CEDO a decis că jurnaliștii pot răspunde în fața justiției dacă publică informații confidențiale din anchete penale în derulare. În anul 2003, petentul, un jurnalist elvețian în vârstă de 50 de ani, a publicat un articol care dezvăluia amănunte din cercetarea penală desfășurată într-un tragic accident rutier. Povestea a fost pe larg publicată în media elvețiană, fiind vorba de un șofer care a intrat în o mulțime omorând trei pietoni și rănind opt, transmite Radio Europa Liberă.
Articolul apărut în presa Țării Cantoanelor descria evenimentele și prezenta un sumar al întrebărilor poliției și procuraturii adresate șoferului incriminat, precum și raspunsurile acestuia.
De notat că șoferul a fost condamnat pentru crimă cu premeditare, vătămare corporală gravă și lovituri cauzatoare de moarte precum și pentru încălcarea gravă a Codului Rutier.
Jurnalistul a menționat în articolul său că șoferul nu părea să aibă vreo remușcare ilustrând materialul publicistic cu fotografii ale scrisorilor trimise de șofer judecătorului de instrucție.
Cu toate acestea, nu șoferul a fost cel care l-a dat pe jurnalist în judecată, ci procurorul, acuzandu-l că a publicat documente secrete.
În e 23 iunie 2004, judecătorul de instrucție din Lausanne l-a condamnat pe jurnalist la o lună de închisoare, interzicandu-i și profesarea meseriei de jurnalist timp de un an.
Jurnalistul a contestat hotărârea, justitia elvetiană înlocuind in cele din urmă pedeapsa cu inchisoarea cu o amenda de 4.000 de franci elvețieni (aproximativ 2.667 de euro).
În hotărârea sa de marți, CEDO a apreciat că jurnalisului nu i-a fost încălcat dreptul la exprimare (Articolul 10 al Conventiei pentru Drepturile Omului), deoarece acesta a folosit documente care făceau obiectul unei investigatii penale secrete.
Curtea a menționat, de asemenea, că publicarea unui articol poate influența modul in care se desfășoară o anchetă, dacă are loc chiar în timpul desfăsurării anchetei.
În concecință, CEDO este de părere că autoritățile naționale au avut dreptate când au decis să ia măsuri de descurajare, respectiv interzicerea dezvăluirii de informații confidențiale.
Deși admite că acuzatul ar fi putut recurge la căi de atac de drept civil pentru amestecul în viața sa privată, Curtea, totuși, consideră că statul elvețian a luat decizia justă alegând să se achite de obligația sa de a proteja viața privată a tuturor persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale.
Cu alte cuvinte, prin publicarea informațiilor despre șofer, jurnalistul i-a incalcat și acestuia din urmă dreptul la viața privată.
În fine, Curtea Europeană a constatat că pedeapsa aplicată jurnalistului pentru încălcarea secretului achetei penale a avut drept scop protejarea bunei funcționări a justiției precum și a dreptului acuzaților la un proces echitabil și la viața privată.
Ca atare, pedepsind jurnalistul, justitia elvetiană nu a intervenit disproporționat în exercitarea dreptului acestuia la libertatea de exprimare.
