Situaţie diplomatică cel puţin inconfortabilă. SUA, principalul nostru aliat strategic în linia căruia ne desemnăm toate marile poziţii externe, vine să recunoască realitatea istorică a „genocidului armean“.Poziţie pe care o împărtăşeşte şi Polonia, nou reafirmată mare valoare pentru România în Trilaterala recent întărită la Bucureşti cu participare Turciei, ţară acuzată acum de perpetrare de genocid. Ce va face România care, până în prezent, fidelă principiului său de a nu avea principii care să fie cumva contondente sau să supere pe cine nu trebuie, a evitat să se se pronunţe pe acest subiect? Lista ţărilor care au recunoscut în mod explicit genocidul asupra populaţiei armene cuprinde, alături de SUA, Argentina, Austria, Belgie, Bolivia, Brazilia, Canada, Cipru, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Libia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Paraguay, Polonia, Portugalia, Rusia, Slovenia, Slovacia, Suedia, Uruguay, Vaticanul, Venezuela. În plus, din februarie 2020, există şi recunoaşterea dată de Parlamentul sirian, scrie Cristian.Unteanu în Adevărul.
Acum ce ne facem? Cărei poziţii ne aliem cu mult curaj, acceptând toate mişcările de retaliere eventuale ale Turciei, tocmai când zicem că ne-am unit cu polonezii şi cu Semiluna în noua Sfântă Triplă Alianţă împotriva duşmanului rus? Întrebare justificată fie şi numai că, în Parlamentul României, avem locuri fixe alocate minorităţii armene, apărută majoritar în România ca urmare a migraţiei în masă provocate tocmai de genocidul de la începutul secolului trecut.Acum ce vom face? Va îndrăzni cineva să ia o decizie, fie în numele sacrosantelor principii ale democraţiei sau, invers, al celor vitale de alianţă conjuncturală cu cine trebuie, cum îi sfătuia Ştefan cel Mare şi Sfânt pe urmaşii săi în Testamentul său? Greu. Greu de tot. Poate, în final, din nou, ne facem că problema nu există şi-i lăsăm să se certe între ei. Poate ne iese mişcarea şi mai organizăm un seminar, o conferinţă şi le dăm o şampanie şi un pişcot. Ieftin, neutru, plus că se lasă şi cu suficiente oportunităţi foto.Şi aşa, iată, se poate ca o dilemă tragică să fie depăşită fără efort, că tot vine vacanţa mult aşteptată şi relaxările treptate mult promise. Rămâne Marea Negră la care ne uităm cu atenţie şi îngrijorare. Dar pe fază fiind, acolo nu ne poate surprinde nimic. Nici măcar Erdogan pe care-l putem vedea în lumina trandafirie a conducătorului înţelept şi democrat, respectând cele mai înalte valori ale drepturilor omului unanim recunoscute, exact cum este şi celălalt aliat al nostru, Polonia domnului Kasczynski, mai scrie Unteanu.