de Andrei Bădin
Criticile/polemicile despre scenele criticate la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, de fapt, nu cuprind esența. Acum pe Facebook se discută că nu ar fi vorba de parodierea Cinei cea de Taină, ci a unui alt tablou mai puțin celebru- asta e „tactica apărării”. Dar problema nu e asta…
De ceva timp la evenimente gen premiile Oscar, campionate de fotbal sau alte sporturi, Eurovision, etc, suntem obligați să vedem spectacole care nu au legătură cu subiectul, dar toate, absolut toate, glorifică LGBTQ+. Ce legătură au preferințele sexuale ale unora cu competițiile sportive, muzicale, etc? Nici una, evident…
Iar asta deranjează. Nu are nimeni treabă cu ăia care „practică” sexul cu cei de aceleași sex, le „plac” animalele sau se cred băieți in loc de fete sau invers. Dar să o facă in strictă lor intimitate și nu să forțeze pe nimeni să le accepte preferințele sexuale. Nu e treaba mea dacă unul/una vrea să stea capră la un câine, cal, bou…Nu mă interesează!
O competiție sportivă trebuie să fie despre sport, un festival de film despre film, un concurs muzical despre muzică, nu de propagandă pentru diverse „genuri” sexuale.
Strict despre scenele dezbătute, un element prea puțin comentat este prezența copiilor, o aluzie la pedofilie. Chiar mă întrebam când după sex cu animale, femeia cu barbă, se va pune și tema asta in presiune publică.
