COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG)
O întrebare domină în ultimele zile toate studiourile TV de analiză: ce l-a apucat pe Liviu Dragnea să-și dinamiteze propriul guvern? Comentatori dintre cei mai titrați recunosc că nu înțeleg ce se întâmplă. Totul pare atât de lipsit de logică, de ieșit din tipare, de contraproducțiv încât se recurge la tot felul de explicații improvizate pentru a potoli curiozitatea celor ce așteaptă, mură-n gură, de la alte creiere decât ale lor, elucidarea misterului.
În astfel de situații se poate recurge la o metodă clasică, ce s-a dovedit utilă de atâtea ori în istorie în cazul decriptării unor mari enigme. Căutarea, peste toate contradicțiile, a unui beneficiar cert de pe urma faptelor de neînțeles. Altfel spus, căutarea răspunsului la antica întrebare Cui prodest?
De ceva timp, șefa DNA Laura Kovesi se află sub un asalt pe mai multe fronturi, ce crește permanent în intensitate. Rezistența ei, în fața unor acuze ce pe alți demnitari i-ar fi doborât demult, demonstrează că beneficiază de un statut special, cu elemente de protecție ce depășesc substanțial pe cele destinate în mod normal unui șef de cameră parlamentară, ministru ori chiar prim – ministru. Modul în care o întreagă comisie de experți a fost presată să se prostitueze moral pentru a o salva de evidenta culpă a plagiatului, ignorarea de către instituțiile juridice ale statului a tuturor dezvăluirilor (Băsescu, Ghiță, Andronic) de o gravitate excepțională, ce sugerează infracțiuni de la poliție politică până la trădare națională, încercările disperate ale unor interpuși (așa zis ziariști) de a-l manipula chiar și pe președintele Trump în scopul obținerii unei declarații de susținere, din partea acestuia, a LCK sau, măcar, a DNA, sunt doar câteva dintre dovezile evidente că doamna Kovesi a depășit statutul de lider proeminent al „sistemului”, al puterii paralele oculte din România, domnia sa devenind elementul fundamental de rezistență al acestei construcții. Probabil unicul rămas, pentru o perioadă, după trecerea în umbră a lui Florian Coldea.
Multă vreme s-a crezut (și în mare măsură chiar așa a și fost) că spatele, atât de puternic, al LCK este asigurat de americani. Că americanii au principalul interes în susținerea acesteia la nivelul de forță și influență fără precedent la care șefa DNA ajunsese. După alegerea la Casa Albă a lui Donald Trump, mișcările de derută din arealul doamnei Kovesi au demonstrat însă că lucrurile stăteau puțin altfel. Că americanii, da, au susținut-o, dar nu neapărat în urma unor ordine strategice imperative primite de la Washington ci manipulați profesionist de „sistemul” de la București, care era principalul interesat de a-și menține puterea și influența prin intermediul acestei persoane. Altfel spus, oculții noștri dragi, cu năravurile lor moștenite de la vechea securitate, s-au folosit în toată perioada regimului Băsescu de americani, ca instrument de presiune și ca paravan, împingându-i pe aceștia în prima linie a edificării cultului personalității doamnei Laura Kovesi de pe urma căruia să profite ei, oculții, în primul rând.
Acum, după flitul lui Trump (în sensul neintrării în jocul propus de alde Pantazi), se vede bine această tactică; această preocupare disperată a sistemului (securistic și românesc 100%) de a încerca să o mențină pe Laura Kovesi pe post cu orice preț, prin orice mijloace. Ea este garantul puterii sale și trebuie să o apere chiar la vedere, demascându-se, dacă americanii nu mai sunt dispuși să le facă treaba și jocul ca până acum.
Doar că acest deziderat, de a o apăra, devine din ce în ce mai greu de atins în condițiile în care scandalul SIPA se rostogolește cu mari amenințări pentru oculții din justiție, Dan Andronic nu se potolește cu dezvăluirile sale, Ghiță se pregătește de un nou asalt și, colac peste pupăză, ancheta comisiei parlamentare pentru „sufrageria lui Oprea” primește muniție neașteptată de la generalul Iliescu și, în mod excepțional, de la CCR.
Eu cred că războiul Dragnea-Grindeanu, atât de irațional gândit in termenii logicii imediate, poate fi foarte bine explicat dacă îl privim ca pe o diversiune pusă la cale de sistem pentru a acoperi, pe cât posibil, scandalurile din jurul LCK.
A mai vorbit cineva, ieri, despre dezvăluirile gravissime ale generalului Iliescu făcute în fața comisiei parlamentare? Nu!
A mai comentat cineva, ieri, decizia cu consecințe spectaculoase a CCR de a nu considera neconstituțională audierea unui magistrat de către o comisie parlamentară? Nu!
Cui folosește această deturnare a atenției publice de la două subiecte fierbinți, ambele cu ricoșeuri contondente în direcția LCK, spre războiul Dragnea – Grindeanu?
Este evident cui folosește: doamnei Kovesi și oculților care o susțin.
Sigur, retragerea sprijinului politic acordat de o coaliție unui premier, este un eveniment important. Doar că el vine și se așează într-o schemă clasică a diversionilor profesioniste: un scandal mare nu poate fi acoperit decât printr-un scandal și mai mare.
Întrebarea pe care mi-am pus-o, imediat ce am ajuns la această explicație a diversiunii, a fost: cum l-au determinat oculții pe Dragnea să le facă jocul? L-au șantajat cu dosarele lui de la DNA sau l-au manipulat, făcându-l să creadă ceva inacceptabil de grav despre Grindeanu?
Faptul că, în favoarea deciziei de ieri, s-a pronunțat și Călin Popescu Tăriceanu, mă face să dau credit celei de-a doua variante.
Cred că schema diversiunii s-a pregătit astfel:
- s-a plecat de la un adevăr, și anume că Sorin Grindeanu are oarece legături cu serviciile secrete românești (există cel puțin două dovezi, aceea a absolvirii de către Grindeanu unui curs la Academia Naţională de Informaţii, și aceea că a fost membru în Comisia de control a SRI);
- s-au speculat niște decizii al premierului Grindeanu de a numi în cabinetul său anumite persoane apropiate serviciilor (Oana Schmidt Hăineală, generalul (r) SRI Stătescu);
- prin infiltrații din anturajul lui Dragnea și Tăriceanu aceștia doi au fost intoxicații cu informații (chipurile sigure) despre lucruri grave (și probabil ireale) pe care Grindeanu le-ar fi făcut pe ascuns, în defavoarea PSD, trădându-și astfel partidul;
- i s-a cerut lui Grindeanu să alimenteze, prin mici gesturi și poziționări rebele (declarații ambigue, postări pe Facebook ironice/critice la adresa unor membrii ai PSD și chiar a lui Liviu Dragnea, contrări cu Gabriela Firea și Olguța Vasilescu, afișarea unei apropieri evidente față de Victor Ponta etc.), o anume distanțare de PSD și de președintele acestuia;
- s-a creat, prin intermediul unor membrii CEX controlați de sistem, o stare de intoleranță și radicalism anti Grindeanu, care să conducă inevitabil la deznodământul rupturii.
Dovada cea mai puternică a diversiunii vine însă din atitudinea războinică a premierului Grindeanu. Faptul că a refuzat să-și dea demisia, un gest absolut stupid și sinucigaș după retragerea sprijinului politic, denotă executarea unui ordin, din cadrul umei misiuni de inflamare a societății. Pentru ca diversiunea să-și atingă cât de cât scopul, ea trebuia să și dureze. O demisie a lui Grindeanu imediat după terminarea ședinței CEX ar fi scurtat considerabil timpul de revenire la normal. Așa, bruierea scandalurilor legate de Kovesi, va dura ceva mai mult.
